Poezie
Unui cuvant...
si poate...inca unul
2 min lectură·
Mediu
Deși eu am rămas plângând sub o lumină de mister,
Tu ești pe veci în amintirea mea, mereu neprihănită,
Ca un suflet candid ascuns în colțul meu secret de cer,
Unde și azi îți mai declar dragostea mea nemărginită.
Și dacă ar fi să mă mai nasc acum, din nou,
Aș vrea să cer să fiu…atât, atât, doar un cuvânt,
Numele tău și nu un prinț și nici măcar erou,
Nimic, nimic din ce-ar putea fi spulberat de vânt.
Chiar dacă nu te-aș fi-ntâlnit acum și nici în veci,
Ne inventa iubirea într-un vis, eu poate mare, tu poate pescăruș
Ca-n fiecare noapte și zi, deasupra mea mereu să treci,
Să-ți cânt pe solz de pește, iar valul să-mi fie-ntins arcuș.
Iar de va fi ca într-o zi, tu să te întorci din nou la mine,
Să vii încet iubito, pe urma pașilor desculți și-nlăcrimați
Căci eu eu voi fi oriunde și veșnic pentru tine
În flori, în lacrimă, în nori și chiar în…nechemați.
Și deși eu am rămas plângând sub o lumină de mister,
Tu ești pe veci în amintirea mea, mereu neprihănită,
Ca un suflet candid ascuns în colțul meu secret de cer,
Unde și azi îți mai declar iubirea mea nemărginită.
001.908
0