Marius

Îmi dai impresia că viitorul meu poate exista și fără tine, iar asta îmi întristează și mai tare singurătatea...

Uite, iubito, cum se-agită-n rădăcini florile despărțirii peste mormântul iubirii sacre ce ți-o voi purta în veci, Cum se luptă cu vântul nopții polare în patima simțirii Și cum nici măcar acum,

Sa stii ca daca-n noaptea asta ar fi sa mor si nu voi mai putea sa scriu nici un bilet sau sa spun cuiva cat de indiferenta imi este moartea pe langa despartirea noastra, Tu trebuie sa stii doar

M-am născut vara, crezând C-am să iubesc ce nu se vede Și-am murit toamna, plângând Că m-ai iubit fără-a te crede. M-am născut toamna, visând C-am să-nvăț cum e să mori, Și-am murit iarna,

Si desi, am devenit sau doar am fost, Sunt sau doar raman, Voi deveni sau doar voi muri, mic sau doar nimic, Unul, Intr-una, Un singur eu, Tot am putut, Sa spun ceva, Si am existat, Si

Sunt ca un nor ușor pierdut pe cer, Plin de praf și fără de mișcare, Purtat de vânt prin plaiuri de mister, Sunt singur și capu-ngrozitor mă doare. Cu tocul masa o lovesc, Sfărâmând tăcerea

Ti-as dedica cel mai trist vers din lume, Fara sarutari, fara flori, fara luna de mai. Un rasarit pierdut in ceata, o mare inecata-n in spume, O noapte fara stele si o pasare fara de grai! O

CEVA Am auzit un zâmbet ca bătaia orei exacte din teaca unei săbii. Era al tău Tu ai desfundat teaca. Am fost gustat de un sărut de pe buza umedă a unei cupe de vin. Era de la

SÃ NU MÃ DAÞI DRACULUI…BATEÞI-MÃ Prin cuvinte uleioase, mă obligați să suflu idei blege de tâmpit, Să-mi amanetez mintea pentru un muc-licurici mort, de țigară, Ca din mintea fosforescentă, dar

ALTE DRUMURI Drum de gropi de dinainte, A unui mers anterior, Tu mergi azi strălucitor, Pas al unei alte ființe. Drumul nostru secular, Duce alți ai noștri pași, Pe sub niște apuse

M-AM JUCAT CU SOARELE PE LAC Priveam printre flăcări soarele de pe cer, Îmi plăcea, vroiam să fie al meu, să îl cer, Vroiam să-l pipăi, să-i simt căldura, Să fiu ființa care l-a atins,

O stea de pe cer, mi-a căzut în pustiu, Și, noaptea-i mai oarbă și ziua-i mai grea, Privirea e seacă și corpu-mi nu-i viu, Și astrul pierdut îmi arde suflarea. Ca o gură de peșteră neagră

VREAU O RAZÃ DE LUMINÃ… Dumnezeu mi-a suflat viață în trupul de lut, Fiul, frații de soartă din veci-mântuire, Duhul, un suflet numai de ceruri știut Și am fost sădit din nemurire în

Rază rătăcită și strâmbă din soare-departe, Val rece-cald, dintr-o mare zgârcită-n spume, Zâmbet colțuros și mincinos din suflet hain și visuri sparte, Sărut profanator virginitate,

VREAU ȘI POT SÃ TE IUBESC Așa cum pe stânca grea de munte O vrea, egoistă, prăbușirea, Așa cum pe valurile mării crunte, Þărmul le sparge și le vrea nemurirea. Așa te