Pentru clipa de-ntâlnire,
Am pus stavilă gândirii
Și-am cerșit neprihănire,
Ca să fiu sclavul iubirii.
Pentru clipa de-ntâlnire.
Pentru a ta complicitate,
Am sădit în nori măslini,
Ce miraj,
Deși eu am rămas plângând sub o lumină de mister,
Tu ești pe veci în amintirea mea, mereu neprihănită,
Ca un suflet candid ascuns în colțul meu secret de cer,
Unde și azi îți mai declar dragostea
Cândva, odată, ca un dervis nebun, Eul meu făcea amor,
Fluiera întunericul cu gemete caste din buză stelară de dor
Și patina pe sânul de sticlă al unei singure corzi de vioară
Ironizând puterea
Spune ce vrei si ti se va da!
Viata iti ofera intotdeuna
mai multe variante si tot viata
te obliga sa alegi doar una.
Pentru asta iti cere doar curaj,
incredere in tine si hotarare. Iar,
pentru
Uite, iubito, cum se-agită-n rădăcini florile despărțirii
peste mormântul iubirii sacre ce ți-o voi purta în veci,
Cum se luptă cu vântul nopții polare în patima simțirii
Și cum nici măcar acum,
Sa stii ca daca-n noaptea asta ar fi sa mor
si nu voi mai putea sa scriu nici un bilet
sau sa spun cuiva cat de indiferenta imi este
moartea pe langa despartirea noastra,
Tu trebuie sa stii doar
M-am născut vara, crezând
C-am să iubesc ce nu se vede
Și-am murit toamna, plângând
Că m-ai iubit fără-a te crede.
M-am născut toamna, visând
C-am să-nvăț cum e să mori,
Și-am murit iarna,
Si desi,
am devenit sau doar am fost,
Sunt sau doar raman,
Voi deveni sau doar voi muri,
mic sau doar nimic,
Unul, Intr-una,
Un singur eu,
Tot am putut,
Sa spun ceva,
Si am existat,
Si
Sunt ca un nor ușor pierdut pe cer,
Plin de praf și fără de mișcare,
Purtat de vânt prin plaiuri de mister,
Sunt singur și capu-ngrozitor mă doare.
Cu tocul masa o lovesc,
Sfărâmând tăcerea
Ti-as dedica cel mai trist vers din lume,
Fara sarutari, fara flori, fara luna de mai.
Un rasarit pierdut in ceata, o mare inecata-n in spume,
O noapte fara stele si o pasare fara de grai!
O
CEVA
Am auzit un zâmbet
ca bătaia orei exacte
din teaca unei săbii.
Era al tău
Tu ai desfundat teaca.
Am fost gustat
de un sărut de pe buza
umedă a unei cupe de vin.
Era de la
SÃ NU MÃ DAÞI DRACULUI…BATEÞI-MÃ
Prin cuvinte uleioase, mă obligați să suflu idei blege de tâmpit,
Să-mi amanetez mintea pentru un muc-licurici mort, de țigară,
Ca din mintea fosforescentă, dar
O LUME DE STELE…
……………………………
Stea cu stea n-au semănare,
Doar se-aprind dintr-una mare,
Focul doar îl intuiesc,
Și nu-l caută…sau nu-l doresc.
…………………………….
BUCUROS DE MOARTE
.........................
Acesta este oare sensul vieții,
Să nu gustăm esența frumuseții?
Ci doar să trăim,
Ca să fim bucuroși că murim.
........................
Eu
ALTE DRUMURI
Drum de gropi de dinainte,
A unui mers anterior,
Tu mergi azi strălucitor,
Pas al unei alte ființe.
Drumul nostru secular,
Duce alți ai noștri pași,
Pe sub niște apuse
M-AM JUCAT CU SOARELE PE LAC
Priveam printre flăcări soarele de pe cer,
Îmi plăcea, vroiam să fie al meu, să îl cer,
Vroiam să-l pipăi, să-i simt căldura,
Să fiu ființa care l-a atins,
O stea de pe cer, mi-a căzut în pustiu,
Și, noaptea-i mai oarbă și ziua-i mai grea,
Privirea e seacă și corpu-mi nu-i viu,
Și astrul pierdut îmi arde suflarea.
Ca o gură de peșteră neagră
TESTAMENT
Vreau să mor, să uit de chin și jale,
Să mă scurg ca zăpada primăvara în vale,
În urma mea, poteca să se piardă,
Iar trupul, vântului să-i fie dat, după ce-o să
VREAU O RAZÃ DE LUMINÃ…
Dumnezeu mi-a suflat viață în trupul de lut,
Fiul, frații de soartă din veci-mântuire,
Duhul, un suflet numai de ceruri știut
Și am fost sădit din nemurire în
Rază rătăcită și strâmbă din soare-departe,
Val rece-cald, dintr-o mare zgârcită-n spume,
Zâmbet colțuros și mincinos din suflet hain și visuri sparte,
Sărut profanator virginitate,
IUBITEI MELE…
Auzi, hei tu, străine…
Spune-i iubitei mele că mi-e bine…
Că, nu-mi pasă că m-a părăsit
Sau că are acum, alt iubit.
Că nu am deschis, un ochi noaptea
Și că nu mi-e dor,
A FOST CEVA ÎNTRE NOI …
A fost ceva între noi.
A fost ? Nu mai e nimic?
A fost ceva mare sau ceva mic?
A fost între noi sau în noi?
Ce a fost la mine, a fost și la tine?
Cred că a fost
VREAU ȘI POT SÃ TE IUBESC
Așa cum pe stânca grea de munte
O vrea, egoistă, prăbușirea,
Așa cum pe valurile mării crunte,
Þărmul le sparge și le vrea nemurirea.
Așa te
M