Poezie
taci
1 min lectură·
Mediu
n-am timp să-ți vorbesc cu degetele așezate pe rând îți alung sfârcul
din sân să taci când mi-s mut
desfă-te și bucură-mă ca pe un caine bătrân să urlu
încă o dată cu vinele aruncate în spatele hoitului din care ne-am născut
sărută-mi oasele aici
și pe colțul ăsta
pentru tine
ascuțit de suflete
012582
0
destul de copleșitoare cuvintele tale, timpul iar se regăsește la tine ca o prelungire din umbra inimii...
din trupuri ca o naștere de suflet, prin voi, altfel sărutate oasele parcă și dincolo de vremea când vor fi uscate, iartă-mă dacă am devenit prea macabră, deși e duios ce ai scris
se va auzi praful dacă nu cuvintele...
maia