Poezie
în singurătate timpul se iubește
doar un comentariu
1 min lectură·
Mediu
încerc să controlez timpul
cu \"pot orice\" legat la ochi
de regulile care mă fac să înțeleg atât de multe
și rămân cu nimic
l-am despicat degeaba iubind iluzii
sau orice altceva
în prezent sau în trecut
mereu aceleași suflete îmbracă trupuri noi
doar lor le este teamă de haos și își pun întrebări
“cine suntem?”
“de ce suntem?”
în singurătate timpul se iubește
ne-a îmbrăcat secunde de-o viață
se vrea atins
se vrea auzit
se vrea îngropat
îi ajunge o veșnicie
atunci am fost aleși
pășind dintr-o lume imaginară în real
ne-am născut dintr-un vis
și am născut
ne-am înmulțit
și acum îi ocupăm tot timpul
din când în când mai naște o secundă
cu teoriile ei
cum că nu-l vom cuprinde
îi este teamă că într-o zi îl vom extinde
nu-și va mai găsi sfârșitul
001.757
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “în singurătate timpul se iubește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/158552/in-singuratate-timpul-se-iubesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.