rătăciți într-o stare proastă

avem casele astea mașinile

și nu mai ieșim din ele

nu ne mai răzgândim nici măcar pentru dragoste

și ieșim tot mai rar

pentru că afară e o inimă împrăștiată

și tot ce călcăm în picioare

a rămas înăuntru dar

într-un fel e ok așa

pentru că suntem tineri

și irosim

chiar dacă mâinile noastre nu vor mai fi niciodată împreună și niciun van gogh

nu ne mai poate salva din viul ăsta care tâșnește din noi să se aprindă ca un bec de o 100 în baie

pentru ceva diferit.