dincolo de pereții ăștia

e un câine ud în fața blocului.
doi copii strigă la el să vină
părinții strigă la copii
e gălăgie mare
și tocmai am primit un telefon
un tip mi-a comunicat că a murit cineva.
nu am știut ce să-i spun
îl cunoșteam pe omul ăla.
fumam împreună pe holul de la etajul opt
și tot timpul era agitat.
nu știu dacă avea ceva cu el
sau cu ceilalți
că mai apropiați de atât n-am fost niciodată.

zic: bă, îmi pare rău!
- A murit azi dimineață în spital.

de regulă fug de subiecte gen
dar am făcut pauza aia
și el a continuat
după care am închis.
sunt într-unul din momentele
în care nu-mi pasă.
n-au decât să creadă ce vor
asta nu îi face pe ei să existe.





ps:

(e ca atunci când iubești o femeie
și îi spui că o iubești
după ce i-ai făcut niște căcaturi cu trei zile înainte.
și dacă totuși zâmbește
nu înseamnă
că nu i le-ai făcut.)