all that's left of us. finally what the hell we want?

gen

n-am chef de nimic

și nu doar azi, în general vorbind.

cine mă vede pe stradă în jos

cu mâinile și picioarele

nu pare câ încerc.

parcă nici nu aș fi de acolo.

și mă opresc în fața vitrinelor,

poate nu mi-e bine

și mai rău de atât,

poate că am murit.

la dracu’ cu ăștia!

de-asta iubesc poezia.

*

arăt a nebun!?

o lungesc ca într-un film porno,

când de fapt fututul e mult mai simplu de atât

și mai curat.

am dat afară toate trăirile pe care le repetam conștiincios zi de zi, săptămână de săptămână

și am văzut că sânii tăi în mișcare

cauzează imaginația.

prea multe cuvinte goale traversează străzi.

prea multa aroganță

și prea multe cărți de moment înșiră carnea.

și cum ne uităm unul la altul să strălucească,

nu ne întrebăm niciodată de câtă lumină avem nevoie pentru asta.

*

nu pot să ajung la Dumnezeu. pentru că niște oameni cred în el și încearcă să mă oprească

nu știu de ce am ales titlul ăsta.

nici măcar de ce folosesc iar nu știul,

probabil că e mai simplu decât să cad în genunchi

și să strig,

îndură-te Doamne!

uită-te la noi câte ne-ai dat,

iar eu încă nu sunt în picioare.

*

zic-zac, zic-zac, zic-zac. cam asta

am căzut în ei,

dar genunchii mei sunt mari, bine făcuți

de parcă au in ei leacuri să nu îmi rup nimic.

și n-am crezut niciodată

că toate alea de care nu ma feresc

vor veni odată cu tine,

atât de tare!

*

și

alaltăieri a fost luni.

am lăsat ușa la apartament întredeschisă

pentru ăia care vor să se bage…

să vă fut în gură bă!