ieri. în timpul zilei. am scris ultimele trei versuri

dar aseară l-am văzut pe tipul ăla
care nu apare decât o singură dată,
maxim de două ori.
purta o cipilică de toreador,
un tricou cu che
și avea un pantof de un fel.
dreptul era foarte gri!
când s-a urcat pe scenă,
s-au văzut chiar bine în reflectoarele alea
dispuse orizontal deasupra capului lui,
din douăzeși5 în douăzeși5
de cm între ele.
pe care nu le-am fixat cu privirea
cum fac de obicei când număr chestii. Bună seara! a zis.
Sunt din Scoția.

La masa lui vreo 7 tipe,
pentru că doar el părea a fi cu ele,
se agitau de mama focului. una
s-a ridicat în picioare și mi-am zis,
uite una dintre ele care e pe bune cu el.
după ce a cântat s-a dus spre ea
și i-a șoptit ceva. a ținut-o un pic de fund.
după care alta s-a ridicat de la masă
si au dansat.
s-au frecat o vreme acolo, iar aia,
prima, cred că era obișnuită. pentru că
a venit un tip la ea.
era cu mult mai înalt și
avea o poziție ușor aplecată.
spre sfârșitul melodiei erau destul de apropiați
și nu știu ce se întamplat cu mine în momentul ăla,
dar o zi în care să nu-mi pese de nimic,
e o zi în care dragostea e perfectă.