și încă nu știu ce titlu

când mă masturbez cu ușile larg deschise, nimănui nu-i pasă că în mintea mea e un soi de tandrețe, pe care în alte condiții nu o arăt. în mintea mea sunt atâtea cururi pe care mănânc, beau și fumez. cururi pe care le simt și peste care adorm dezvelit. fac din ele cercuri și linii. le-am supt!

uneori se aude ca atunci când sparg o chestie pe holul de la baie și dacă e să îmi pară rău de ceva, nu e că m-am tăiat și sângerez de moarte. îmi pare rău că realitatea asta de căcat, îmi ia foarte mult timp și că la un moment dat, o să mă trezesc că am vreo 60 de ani și nu mi se mai scoală ca înainte. că femeile de 60 vor fi cel puțin la fel de frumoase ca alea de 20, iar eu nu le mai pot oferi decât dezordine, alcool și un amărât de futut, acolo… chiar în mintea mea!

și mă asez pe pat. nu-mi pasă dacă sângele se scurge din mine și că mă doare în pulă. pentru o clipă este mult mai frumos de atât. se înroșește tot. sunt într-un vagin uriaș care e în perioada aia lunii. un vagin din care tâșnesc griji și dureri în care, îmi pot privi mâinile când acopăr ochi.

…îmi pot vedea puterea!