Poezie
drumuri
2 min lectură·
Mediu
În ultima veme
treaba cu scrisul a devenit importantă.
nu știu dacă e de bine sau nu,
așa se înâmplă când faci poezie.
nimic nou în asta, doar că lucrurile pot fi și altfel
și mai cred că de fapt nu contează ce vrei sa transmiți,
pentru că nimeni nu vede, nimeni nu aude,
sunt doar alte metafore aruncate într-o grămadă de metafore
și prietenii noștri holbându-se.
wow!
ce mișto!
tocmai a venit o colegă
și m-a întrebat dacă nu simt ceva.
probabil că mirarea mea a făcut-o să dea din mâini
ca și cum parfumul ei ar fi trebuit să ajungă la mine
și ce să îi spun,
că nu contează a ce miroase și că se preface așa cum a făcut-o și ieri și alaltaieri!?
prin comparație e doar o metaforă nelalocul ei,
dar așa sunt oamenii,
au nevoie să fie bagați în seamă într-un fel sau altul.
Chiar așa, nu simți nimic!?
du-te-n pula mea! mi-a venit să îi spun.
vezi, vezi că nu ințelegi!?
a mai facut cateva gesturi și a ieșit.
deci.
m-am hotărat ca din textul ăsta să nu tai nimic,
așa cum nici câinilor nu ar trebui să li se taie cozile,
urechile, doar pentru că rasa o cere.
toate lucrurile au nevoie de echilibru
și textele mele la fel.
nu mai departe de ieri pe stradă
mi-a venit cel mai mișto poem pe care l-am avut vreodată.
posibil și de acum încolo
și mi-a venit poemul ăsta
l-am repetat de câteva ori în gând
convins fiind că l-am memorat și că voi avea pentru totdeauna echilibrul
când să îl scriu, mi-am dat seama că nu îl mai știu.
adică cel mai bun poem al meu s-a dus dracului!?
mi-a venit să mor!
am tot încercat și una și alta și nimic.
tot ce îmi venea în minte era cam așa:
nu știu cum sunt alții, dar eu când citesc poezie îmi dau seama că n-am de ce să îmi fac griji.
nu îmi aparține cu totul, dar pe aici a intrat inspirația.
era echilibrul meu pentru Dumnezeu!
am fost la un pas să strig că s-a întâmplat cea mai mare nenorocire văzuta vreodată,
dar nu m-ar fi crezut nimeni.
prietenii mei,
prietenii tăi nici atât
și noi nici măcar nu ne cunoaștem.
043.075
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 380
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “drumuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/13990557/drumuriComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVIulia, iti multumesc pentru steluta si o sa ma tin asa o vreme pentru ca ma tine bine. pe curand!
0
AMpe la tine prin poezie simt nevoia să citesc despre o pulă măcar. nu de alta, dar gândurile pe care le treci pe hârtie fac tot timpul parte dintr-o zonă instinctuală a sufletului omenesc, pe care majoritatea o tace, prea intimă fiind. ei, aceste pule sunt pentru mine ca un semn că-i în regulă, că e pentru oameni, că se poate-n liniște privi, că e înadins construit spre contemplare.
altfel, aș cam lua-o la goană, înspăimântată probabil. nu că-s pudibondă. dar așa cred eu, că anumite lucruri se strică dacă le scobești sau dacă te uiți la ele prea mult.
îți doresc putere, să nu le strici.
știi să transmiți frânturile astea, fulgurațiile astea de conștiință, din chiar miezul producerii lor cu o sinceritate care dezarmează în aceeași măsură în care te pune-n gardă.
de aia nu cred că există, totuși, vreun pericol.
0
MVAlina, ma bucur ca simti totul exact asa cum este! cum as putea vreodata sa-ti multumesc?
0
că o fi sau n-o fi ars poetica ce ai scris tu aici, cred că prea puțin te interesează dacă spui că te simți atât de bine când citești poezie...până la urmă starea contează și felul în care este ea transpusă, dacă trece dincolo sau se izbește de ecran. la mine a spart ecranul :)
ok, ți-aș zice să mergi în continuare pe forma asta că se pretează și e catchy