Poezie
spânzurătoare
1 min lectură·
Mediu
Când mintea e de capul ei și trupul la fel, îmi ies cele mai mișto texte.
aș vrea să nu le mai întâlnesc niciodată, să rămână așa. coordonarea lor nu aduce nimic bun. desigur dacă îți dorești să fii propriul tău sclav, e ok să le pui împreună, dar să nu te aștepți să mai simți vreodată gustul acelei ciocolate când rostești o propoziție logică, într-o armonie perfectă cu poziția trupului. în funcție de simplitatea și dezordinea sinelui, poate fi cu alune, amăruie, ori cu lapte, desigur că îți poti folosi și mâinile. în felul ăsta poate fi un baton, ori o tabletă sau pur și simplu delicioasa ciocolată caldă pe care o poți cumpăra cu un leu de la etajul 1.
și atunci, doar atunci, iubirea celuilalt va fi haosul inimii mele și în mijlocul acestui dezastru, așteptarea Lui.
022.549
0
\"«Je ne sais pas où je suis, je ne le saurai jamais, dans le silence on ne peut savoir, on doit juste avancer.»
(nu știu unde sunt, nu voi ști niciodată, când în jurul tău e numai tăcere nu ai cum să știi, tot ce trebuie să faci e să mergi înainte)
curios acest a avansa, a merge înainte, când tăcerea seamănă așa de bine cu întunericul.
curioasă și așteptarea asta a ta, care aduce atât de bine cu a merge mai departe.