Poezie

dragostea mea

2 min lectură·14 iunie 2011

Mediu

Privești tavanul în timp ce se cară

și știi că nu asta contează.

te ridici în picioare, te uiți pe fereastră,

de acolo privești orașul

cu aceiași oameni pe străzile blocurilor înalte

și te gândești că tu nu ai făcut atâția bani niciodată.

Totul începe să aibă sens în timp ce la radio

se dă o melodie tâmpită

sau poate că te simți atât de rău

încât o dai tare să se audă.

crezi că doar așa poți opri tot rahatul în care te învârți

și înduri fiecare cuvânt

nu mai mult. pentru că ”nu te mai iubește”

clar e un hit sau dacă nu,

va deveni în curând.

e ciudat cum unele lucruri din viața ta sunt bune,

iar altele sunt doar muzică.

altfel nu ai fredona în timp ce crezi că te vei descurca,

dar asta nu înseamnă că o faci cel mai bine.

întotdeauna există altcineva care nu pariază pe tine

și într-o dimineață ți se spune printre altele:

doar atât?

Pentru bărbați nu e la fel.

nu există iad,

haine ieftine sau scumpe,

nu există târfe,

medicamente care să-i vindece de boli.

pentru ei există doar azi și când se trezesc,

există o tipă care trântește ușa încălțată în ultima ei pereche de pantofi.

și pentru că nu se pot decide repede,

o adoră,

rămân mult timp în picioare.

001.849

Marinescu Victor. “dragostea mea .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/13982727/dragostea-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.