Poezie
plus
modificat
1 min lectură·
Mediu
sufletul
e o lumină ciudată afară.
parcă cerul o ia înaintea timpului,
la fel funiile podului basarab
și sunt multe spații dintr-o parte în alta
pare așa fragil
afară!
funiile
nici înăuntrul nu mă face mai fericit.
as purta o rochie într-un castel,
cred că ar avea mai mult sens
dar nu renunț. voi căuta răspunsul
până când ceva
tot o să rămână din acest loc
și ce se ascunde.
rochia
se aude doar vantul.
Liviu o să-și cumpere un arc
îmi dai arcul tău?
afară e un pescăruș care mă privește,
nu am încredere în el.
aș vrea să trag
să nu mă mai consume atât.
să trag
să mă îmbrac în rochie
să nu-mi mai pese.
arcul
dragostea,
funiile,
pescărușul,
tot ce mai rămâne
de ce dracului vreau întotdeauna mai mult?
…
002.061
0