‘89 ca în filme

n-am dormit câteva zile
am băgat în mine alcool & țigări
mă învățase tata
pumnii strânși și lovește cu toată forța
cred că mi-a prins bine

dimineața când murea câte unul
nu puteam să mă rog
aveam un breloc albastru
pe care îl țineam strâns în pumn
și-mi spuneam că treburile astea pe neașteptate
ar dărama-o pe mama

când s-a terminat era prin februarie
beam șampanie în piața romană la metrou
fiecare câte o sticlă, vreo douăzeci în total
ploua

după ce au plecat toți
m-am îndepărtat cu mâinile în buzunare
încă mai aveam brelocul albastru
am știut că măcar o dată în viață
nu poți să-ți exlplici de ce
și atunci
te prefaci