nicio dubă în fața blocului

e cam prea personal, in sensul de fragmentat, subiectiv pana la oase, si n-are cum sa prinda un cititor nefamiliarizat cu povestea ta decat tot pe bucati. mie mi-a placut aici: \"și ținea ochii închiși
îmi venea să urlu
bagă-mă înăuntru
e atâta mizerie în jur\"

Mihai, n-am facut mare lucru, dar cred ca am mai scos-o din prea personal. recitind, mi-am dat seama ca nu mi-a reusit din prima. pe undeva pe acolo era si o varsta de cinsprezece ani si multe altele pe care le-am pierdut pe drum. am taiat si cred ca n-am taiat bine. multumesc!