Pas

rătăcea spre capătul nimicului cu prețul uitării spre o altfel de viață trecea printr-un târg nevăzut tarabele semănau cu nori de vreme frumoasă era atât de lung și alb cât pentru o veșnicie la primul semn grăbit se răsfoi de câteva ori până în miezul amintirilor și nimic nici măcar oglinda nepăsătoare din colț nu-i era de folos era de necuprins sau deloc era al nimănui degeaba și etern ar putea respira dintr-o singură lume ar umbla-o desculț peste ape peste pământ fără nimic doar un trup să aleagă încă mai poate primul samsar prima respirare prima clipă prima simțire prima iubită primul copil primul dintr-un întreg în urmă nimic doar uitarea