Februarie de toamnă

plouă de parcă pisicile se aleargă pe streașină și mocănesc mărunt mărunt de toamnă fereastra închinată de nori îmi deschid ochii pe albul sânului dezvelit parcă potrivit în cerul de februarie respirare va fi altfel spun și plouă de câte ori cauți teama șoaptelor și pădurile te adâncesc de câte ori buzele îmi rămân singure și merele verzi nemușcate spun va fi altfel și plouă înfășurat pe un ultim suspin pe o ultimă așteptare altfel și numărăm picăturile uităm până aici