Cu tine refulez

e senzația aia că nu mai ai aer că nu mai ajungi la suprafață oricât ai arunca brațele spre sus te năvălesc simțiri se lovesc de tine năuce tu întinzi plămânii sa mă respiri iar și poate pentru ultima oară împingerile vin spre tine te duc mai încolo răvășită dorită mână după mână te înșiră dezbrăcată îmi intri în piele și rămâi caldă cu gâtul lung respirarea mea învârte rotundul pe sânul tău sfârcul ți se tot duce și nu înțeleg dacă-l aproprie pe celălalt sau doar îmi faci semn să ies noaptea pleacă din pereți grăbită ieși din mine încurcată și îmi ascunzi o gleznă a fost mult pentru amândoi