Desculță

își târăște un sân pe spinarea mea se deșiră din sfârc până în colțul buzei de jos ca o bală ispitită picură din viu desfrânarea cu orgasmul sprijinit pe degete respir preajma unde miroase a femeie bărbiile bărbaților îi atârnă pe coapse ca niște vulve cu limbile strânse în mănunchi în mersul ei sunt flori prelinse domol pe piele din când în când le simți poftele trebuie doar să le privești atent se rușinează ea tresare își acoperă ochii nu știu dacă să continui sau s-o opresc ca si cum ar fi ultima coastă abruptă din pieptul meu femeia nalucă îmi bântuie sângele dacă o întreb se face nevăzută de nicăieri trupul ei mă inundă începe întotdeauna cu un alt bărbat apoi curge până-n brațele mele înaltă