\"Indivizii nu-și pot crea propria limbă dacă vor să comunice unii cu alții\"

m-am trezit cu venele în jurul gâtului toate ca un laț alergau în strânsoare să-mi alunge ultimul scâncet doar eu și el într-un glob de sticlă îi priveam pe ei toți ca niște minciuni spuse îmbrâncite care să fie prima care să nu se spună care trecători care noi care tu și eu în diferite momente dar la fel fără speranță dincolo de oglindă am apărut senin sângele se despletea din grijile cărnii lumina lovea din toate părțile reflexia se lipea tot mai mult de realitate aveam nevoie de un suflet de mâine în jurul meu cu mâinile căzute șiroind ca o transfuzie lumii să mă primească uneori ascult tristețea cum se lovește de mine mă încearcă cu degete plânse și mă grăbesc să găsesc frumusețe și pe noi pentru a o atinge ne împrăștiem peste tot mai puțin sufletul deasupra noastră ca un punct în mijlocul existenței presupun ca are destul timp și milioane de mâini să ne adune