Poetule tată

ți-am rotunjit venitul înmulțiți premeditat din eden spre margini bărbați și femei ne-am trezit sub un arc de cerc întins de lumină spre uimirea noastră tu ăla de ai coborât luceafărul și ai tras apa spune-i că noaptea e plată și nedormită uneori îmi seamănă cu scurta lui de ploaie obosită mai știm și noi câte ceva așa să-i spui mai cred că-i suntem mărunțiș d’asta gândim metalic îngrămădiți pe un magnet era să uit să afle că zornăim credincioși prin buzunare și ne tocim unul pe altul până la numărătoare