Identități venite pe firul întâmplării

iubito uneori mi-e teamă pentru când o să te am din cauză de prea multul ăla care o să ne stea în piept parcă-l și văd cum ne ține în sânul plin de sudoare după nopți la rând toate nedormite mirosind a noi tu a mine eu a tine și la naiba nu o să mai știm cine suntem cu adevărat de parcă noi am fi vrut rucsacele sunt de vină le-am tăvălit doar doi străini la cota 2ooo și un pas acum ne certăm cine l-a făcut primul eu mi-am adus și inima așa îmi spui tu mai târziu ce dacă sunt bărbat la munte muntele e bărbatul eu sunt copilul de-l învață cum se urcă spre nori respirând aerul tău erai peste tot am uitat să-ți spun mă căutai ca o nebună la 14oo fără tine îmi potriveam rucsacul pe inimă n-aveai de unde să știi iubito aprinde lumina bâjbâi de mult și n-avem prea mult timp mâine trebuie să coborâm