Lipicioase

paianții țes fire de apă sărată se aruncă unul după altul în tristețe cad pe partea inimii în oftatul pânzei haotice de-alungul brațelor îi privesc agătați de moarte păpuși trase de sfori pornesc din coate se opresc deasupra cu picioarele în cruci lipesc urme de tine te arată văduvă otrăviți îi număr se înșiră prin războaie și liniști se aleg țesători lupi săritori de câmp tarantule toți plecați dintre chelicerele amantei eu nu-i ascult orb de mușcătură îi potrivesc trecutului și mă împerechez dincolo de ușa oblică potrivită pământului