Patul ca un coșmar

patul în care tu ajungi mai rar decât noaptea se plictisește de spinările oamenilor care locuiesc în mine de carnea care îl doare la fiecare întoarcere la fiecare strigăt de coșmar al pernei ude de cearceafurile mototolite în forma ta de gândul că mâine nu am să mai ajung să te iubesc și poate de casa în care stă pe cele patru degete cu mine al cincilea ca o palmă dată podelei că nu se mai trezește se lovește de pereți împrăștiat cu un zâmbet până la fereastră aleargă în jurul meu ca un vis urât și alungă cuiele în inima mea înjură că m-ai părăsit când aprind lumina încerc să adun ce a mai ramas n-am știut că erai și tu lângă mine