Cadru cu pedale

O gimnastică foarte interesantă, gimnastica verbelor și a imaginilor:

mă țin cu mâinile în dreptul umerilor și trag
mă țin cu mâinile în dreptul umerilor și trag
este o zi frumoasă
fac asta de vreo șaizecideori
și ar trebui să mă ajute
Faza cu bricheta e prea din cotidian, așa îmi pare.
Mai citim, tama

Tamara, bricheta nu-i degeaba acolo. daca aprind cu ea tigarea, lumea, orice vreau sa fumez, are alt gust. deci, nu este o bricheta oarecare. desigur, pentru cititor nu reprezinta ceea ce reprezinta pentru mine, dar asta e riscul pe care mi l-am asumat. cam asta. multumesc pentru semn!

Da, nimic pentru cititor nu reprezinta ceea ce reprezinta pentru tine.
Si nici macar nu poate fi sigur ca patrunde misterul. pare un mister mai mult decat metafora, pare ca porneste de la CEVAuri, stiute doar de cel care le picteaza. Misterele pictate sunt mult mai consistente si pline de gravitatie decat concursul \"metafora.ro\", asa cum multi au inteles ca ar trebui sa faca pt a putea spune ca scriu poezii.
Poeziile tale sunt peste metafore si semne de punctuatie, chiar si peste gramatica.
(Cum zicea Andries: imi inchipui ce vreau despre tine, asa cum si tu despre mine iti inchipui ce vrei)
stau întins pe jos îmi duc genunchii la piept, daca nu stateai intins pe jos ar fi fost alta poezie, ar fi fost teama pana la fobie. asa e un moment controlat.Dar ..oare ce va mai urma cand incepe un alt timp?

dintre sufletul copilului cu genunchii la gură/omul plecat să-și cumpere alt loc/timpul care are alt gust pe masură ce ne depășeșște..........
cu drag,

Cristina, Cezara, vă mulțumesc pentru semn si pentru aprecieri.

victor