Poem

când nu mă sinucid port o cămașă cu buline alb-roșii mama întinde rufe iar eu mă gândesc la baloanele pe care am să le țin într-o mână în cealaltă toți copiii vor primi câte unul doar primăvara asta se poartă ușor cu oamenii din ferestre coșarul vine coșarul pleacă cu degetele în prânz imită funinginea zilei dacă mă întind zebrele trec peste mine și parcă timpul e ca o curte prin care umblă toți vecinii uneori o viață limba mea e ca o toartă agățată de lume și îi tot spune port o cămașă cu buline alb-roșii