Fluturi si cruci de piatra... Hm... oare vitraliile sparte lasa in urma alb? Cate talpi se vor fi visat aripi dupa ce se vor fi ranit in cioburile vitraliilor din parculetele strajuite de cruci... fie ele si de piatra?
Radu, multumesc de trecere si de semn. timpul e prea scurt pentru a putea intelege de unde venim si unde mergem. e un pusti in pantaloni scurti. i-am imbracat si eu candva si chiar au fost scurti. maine, am imprumutat culorile vii din zborul fluturilor alergati in gradina bunicii si le-am pastrat vitralii peste ani. mai tarziu m-am trezit alb, un inger ratacit intre lumi, purtand povara crucii intre aripi.
Bogdan, trebuia s-o fac. nu pastrez nimic doar pentru mine. ma bucur ca ti-a placut si fara imagine :)