ești ceea ce nu pot să fiu

e păcat că mai toate textele tale de genul acestuia (și sunt multe în ultima vreme) par glumițe eșuate, se pierd pe drum de ele însele, au acel aer de texte abandonate pe măsură ce încerci să le-nchegi.
or, simplul fapt că au asta în comun nu e suficient să creeze o \"linie a scrisului\".
nu știu (și nici nu este treaba mea) ce se-ntâmplă la nivel de motivație a scrisului, însă la nivel de rezultat al lui regret că textele tale rămân rătăcite care pe unde se poate și fără vreun semn distinctiv după care să ți le recunoști, să le chemi înapoi și să le întărești ca să le trimiți să meargă pe propriile picioare, pe un drum propriu.

și, ca să particularizez un pic, în textul de față, frânturile din prima parte ar fi putut coagula în jurul lor câte ceva. dar intervenția bancului e ca o nucă în perete. cel puțin așa am resimțit-o eu, ca și cititor.

madalina, tot ce pot sa spun acum este ca nu se va pierde nimic. tot ceea ce public, este doar pentru a vedea reactiile celor care ma citesc si sa stii ca nu-i putin si ajuta sa inteleg ce este poezia. e ca un drum in targ si e duminica tot timpul:) si mie imi place, pentru ca e doar o trecere. cand vrei sa ajungi undeva, nu conteaza unde, trebuie sa mergi. daca stai pe loc n-ajungi niciodata si doar cu gandul e doar fascinant, dar sa o faci fizic este inaltator si nu doar pentru ca ai mers cine stie cat, si pentru ca doar asa ajungi la tine. evident ca mai sunt si oprelisti, dar nu trebuie sa renunti la a scrie doar pentru ca asa se scrie azi. aici e gresit, nu azi, maine!!!ma bucura semnul tau si asta conteaza pentru mine. multumesc!

prea multi de doar:)