Marina Samoila

Inorog - esti salvat! tocmai m-ai provocat si am raspuns.
Hera - multam de vizitare si de aprecieri.
Adrian - nici eu.
motzoaca - ce bine imi face optimismul tau, de-ar fi ramas doar mima...
Michel- da, dar doare atata alb care nu e ninsoare
Analfabet - iti multumesc pentru indemn si apreciere.

Dincolo de alb e transparenta. Dar dincoace?

Eh, m-a delogat masinaria. Incerc sa reiau.
Imi place dar tocmai de asta indraznesc cateva sugestii:
- \'ntr-o clipita (pentru muzicalitate)
- srangandu-te (sugereaza imbratisarea) in loc de tragandu-te (ca pe-un pullover)
- \"cum te-as mai marunti vorace
cu dintii
clipei, de noaptea pana-n zori
de zi\"
- indurata (accentueaza intensitatea trairii) in loc de adunata.
Excelente:
\"si hartanind pamantul tot
l-as face
culcusu-n care te-as umbri!\"
si ultima strofa.

Da eu zic ca exista verbul a hartani (imi spunea mereu mama: iar ti-ai hartanit pantofii, de genunchi ce sa mai zic!)

Scuze pentru inciziile pe viu, dar m-au provocat \" dintii cei mai mari
ce i-ai gasit\" dupa parerea mea din intamplare, si era pacat!

Ce-i cu linistea asta?
Chiar nimeni dintre cei 19 n-au simtit nevoia sa lase o urma de cititor?
Sau poate ca au fost speriati de lungimea textului si n-au citit? E adevarat, costa cam mult sa stai conectat pentru a citi atatea pagini.
Atat de mult mi-a placut povestea asta, asa am simtit-o de aproape de suflet cand am tradus-o, cu atata drag am facut-o din dorinta de a impartasi celor care nu stiu engleza sau care pur si simplu n-au avut ocazia sa dea peste carticica asta minunata, incat sunt trista ca atat de putini au trecut pe aici si si mai putini probabil au citit-o. Sunt sigura ca, asa cum v-am cunoscut prin ceea ce scrieti, multora dintre voi le-ar merge la suflet povestea asta. Simt, stiu ca Jonathan s-a odihnit, fie si pentru numai o clipa pe umarul Micului Print.
As nascoci ceva care sa va trezeasca interesul. Am incercat, fara succes se pare, prea ermetic poate, sa fac o trimitere la textul asta in finalul de la Contrazicandu-l pe Arhimede.
Ma mai gandesc...
Pana atunci, va mai rog odata, hai cititi, imbratisati Pescarusul, zburati!

Speciala, intensa, cu duritati descantate prin delicat sfarsit.
Nepotrivita dupa mine(si ca sens si ca sonoritate) \"angina pectorala\" atenuand impactul lui \"ci plenar, pulmonar, epidermic\".
Pentru a nu aluneca in derizoriu datorita valentelor cuvintului \"lepra\" ti-as sugera \"ca pe lepra\" , fara o.
Da, chiar imi place.

Te-am citit cu placere. Au si forta si delicatete poeziile tale. Mi-a placut mult \"Ma lasa iarna\" si \"Sa ma tii treaza, noptile...\"
Exista un ceva special in scrisul tau.
Nu sunt in dispozitie de comentarii, simteam doar nevoia sa-ti spun ca-mi place cum scri.
Si-mi mai place, amar, cum, delicat, vorbesti de inceputuri de sfarsit.
Poate ca \"de cerneala\" (care parca trimite la rimel prost) ar fi putut lipsi.
\"zapada are gust curat de hartie ...
...din care oamenii se intorc schiopatand
Si mie mi-a spus cineva...

Esti al doilea \"matematicianist\", in ordinea introducerii poeziei pe site azi!
(primul este nu brublem si merita sa-i citesti poezia daca n-ai facut-o)
Daca l-am considera si pe \"fizicianistul\" care ne scrie despre curentul indus, ai fi al treilea. Oricum esti primul pe care l-am citit azi. Asta asa ca sa fac si eu putina aritmetica.
Nu reusesc sa inteleg simbolistica atasata de tine corbului alb - pasare nepereche, pura si simultan damnata ? Nu, nu te intreb, cuget asternand pe clape, era sa zic pe hartie.
Mi-ar fi placut altceva in loc de \"incat, ordonat\". Poate mai reflectezi, pentru ca versul care urmeaza aduce o imagine impresionanta, care cred ca imi place cel mai mult din toata poezia. Parca vad suferinta, ce uneori ne trimite la podea.
sa imbratisam abcisa.
Foarte reusita si a patra strofa, cu o rezerva - aria laterala. Mi s-ar fi parut mai sugestiv aria totala (ceea ce nu strica de loc rima, muzicalitatea si cred eu aduce un plus imaginii subliniind implicarea).
Si pentru ca sunt intr-o dispozitie critica: extraordinara ultima strofa! Acel \"dezlocuit\" care trimite simultan la Arhimede (pentru a ramane in nota matematicianista) dar si la dez-locuire (un alt cuvant pentru parasire):
\"iar volumul ce l-am dezlocuit
innotand intre marginile tale
este cat un copil
si nu ma mai doare... \"
Minunat, felicitari!

In ordinea cronologica a inscrierii poeziei esti primul \"matematician\" de azi (al doilea gasit de mine fiind inorog). Ma surprinde cand vad introduse in aceeasi zi texte cu subtexte comune. Parca ceva \"din atmosfera\" induce un anumit mod de abordare mai multor poeti. Parca muzele decid deodata sa se imbrace in haine de aceeasi culoare si sa se aseze pe umarul catorva dintre noi intr-un balet sincron.
Hai sa revin la poezia ta. In primul rand imi place super discreta dedicatie facuta infinitului, ca o pregatire a cititorului (recunosc ca am descoperit-o abia la a doua citire). Strofa a treia mie mi se pare contra-punctul, care da sare si piper poeziei. Fara ea, restul ar fi prea sec, prea enuntiativ, prea teorema. E ca o pregatire pentru finalul, surprinzator de poetic nu prin forma ci prin imagine.
Toata poezia imi place. Imi place cum esti ancorat in trei strofe de propriul eu, fixand imaginea ta astfel incat finalul parca ma face sa vad desenat zborul dreptei unificatoare.
Felicitari!

Scuze(vorbeam de graba ta!): ideii si turmei

Imi place mult.
Poate gresesc, dar la ultima strofa parca te-ai grabit, parca dorinta de a asterne neaua ideei te-a facut sa uiti de imaculatul zapezii.
Sa nu te superi, dar imi dau si eu cu parerea:
\"ningea cu nepasare peste lume
peste paduri
rebele
copacul semana a Crist albit
eu semanam ogorul
mortii mele\"
... si strunesc manza turmii de iele.

Bine, Hera, am sa incerc.
Gandul nou nascut e un copac ce paraseste padurea celorlalte ganduri, pe care le port in mine, care cresc sau imbatranesc in mine si care devin umbra mea. Ca sa se poata ivi gandul nou nascut, trebuie
sa-mi sting umbra asta. Ai simtit vreodata cum un gand nou tasneste in tine, inalt, inalt de te doare ceafa
daca-i urmaresti sageata ?

Indraznesc a spune ca e poezia care imi place cel mai mult din ce-ai scris pe site. O citesc, o recitesc, idee si forma imbratisate in iubire.

Ma bucur de prea plinul revarsat peste buza, de ploi, mi-e tristete de cioburile peticite, mi-e a chiui de sarut spre Inaltul.

\"nu plâng
doar cãprioarele
nu vor mai bea niciodatã
din palmele tale \"

Copile, doar atat si-o stea

Dupa bucuria pe care mi-ai facut-o cu \"Dor de dor de E -mine- scu\" am pornit sa te mai citesc.
Poezia asta imi place iar mult de tot si ma mir ca nimeni nu a comentat. (Se-ntampla sa apara la ore la care sunt mai putini vizitatori). Spuneam ca-mi place : cuvinte simple, care dau imagini speciale si creaza atmosfera. Apoi muzicalitatea care amplifica senzatia de ciclicitate si de gand rasucindu-se spre el insusi.
Usoara nuanta de derizoriu din versurile doi si trei evolueaza spre dramatismul ultimei strofe fara emfaza, cu gradare neostentativa. Si idee si forma, ce mai, e de steluta!
Felicitari!

Ce mare bucurie mi-ai facut, nici nu stii!
E atat de curata, de plina de simplitate si candoare poezia ta. Ma infioara.
Deosebita realizarea. In vremea poeziei postmoderne, versurile tale aduc un parfum de esente dulci si dragi, pe care imi doream sa il inspir, nestiind ce-mi lipseste.
Ma inclin cu multumire!

Nu stiu ce inseamna \"brunduri\" poate \"prunduri\".
Cadenta de balada. Imagini poetice noi, neprafuite. Mi-au placut cavalerii gandului tau \" haituind umbra idealului pe cele pamanturi\" si mult de tot ultima strofa, doar ca dupa mine \"fantasma\" nu se asculta, se vede aievea, se urmeaza; povestea insa se asculta, pana nu te mai saturi si poate fi frumoasa povestea taramului tau...

Interesanta idee, transpunerea mai poate suferi slefuiri.
Ma gandesc daca \"des-golit\" (in loc de gol) n-ar crea un contrapunct la \"sala plina\", care sa sugereze ambele parti ale lui daca ??

Muzicala. Dar cu unele \"contrarieri\" de fond; de ce nu mai curand
\"se pare ca-s un pic aerian
nu atat de departe
incat sa te pot pierde din ochi
in sentimente uitate de noapte.. \"
si
\"se pare ca-s un pic aerian
nu atat de departe
am doar sufletul mai aproape de cer
si coaja iertata de moarte.. \" ?

Deosebita \"lacustra\" ta. Lichefieri enigmatice de stari neconventionale imbracate/dezbracate pe masura. Incerc sa desprind o imagine care imi place mai mult si nu reusesc. La granita dintre socant si \"mantuitor\", toata poezia e minunata.
Felicitari!

... stiu ca nu e bine sa fii prea sincer, dar cum eu fac des marturisiri \"compromitatoare\", va spun ca si eu pandesc vizitele voastre, ale cititorilor si nu contenesc sa ma bucur de urmele scrise pe care le lasati.
Ma fascineaza necontenit posibilitatea pe care o da \"masinaria infernala\" nu doar de a citi parerile celor care ma citesc dar de a putea sa le si raspund, rasturnand necontenit clepsidra si eu fiind mereu mijlocul acela extrem de subtire, prin care nisipul cernand ma mangaie. Iar pentru aceasta bucurie a impartasirii(ca si pentru multe, multe altele) nu contenesc sa multumesc lui Dumnezeu pentru ca traiesc acum.

Nu stiu de vei gasi urechi flamande dar ochi avizi cu siguranta vei gasi pe acest site.
Nu stiu de ce dar, probabil ca un loc comun, asociez \"napadite\" cu buruieni, nu cu ierburi. Parca suna mai bine fara acest prim vers. Nu crezi?