Marina Samoila

Multumesc mult, Andia
Am sa incerc, emilio
M-ai facut K.O., dorun. Poezia este scrisa cu cel putin un an inainte de tragedia ACELOR GEMENI si nu poate fi considerata nici macar o premonitie, din cel putin doua motive: nu am atins nivelul acela special care sa ma lase sa vad in viitor si numai unul din gemenii mei se vede cu ochiul liber.
Povestea biblica pe care spui ca ti-o aminteste tie textul nu cred ca se intersecteaza cu el, poate doar ideea antitezelor. Metafora forte? Stiu si eu... fiecare cu ingerul lui! Oricum iti multumesc.

Citit, in principiu insusit.
Precizare: cred ca \"discutii in contradictoriu legate de persoanele care sunt prezente pe site\" (si presupun si ne-prezente) nepermise sub nici o forma inseamna atacuri la persoana si nu parerei diferite, argumentate cu buna cuvinta, in legatura cu un anume text.
Intrebare: Incepand de cand? (tot imi irita privirea acel ROSU \"ai 1 text(e) refuzat(e)\" la care inca nu am primit raspuns). Asa sunt eu, pisaloaga!

Imi place mult gandul tau. E gand de poet iscusit, prea definitv insa pentru gustul meu. Am doua obiectii : \"Rosul este cea mai fericita culoare\" (poate numai varsta ma face sa nu pot accepta aceasta afirmatie, eu inca imi mai amitesc rosul drapel!) si iubirea= \"nu-ma-uita-ua SADITA IN GLASTRA\" doar de dragul rimei cu maiastra.
Si a\'propos de prima obiectie, sper ca e o intamplare ca rosul e prea-marit chiar in ziua de 23 august!

Iti multumesc tie si multumesc respectos bunicii tale pentru acest moment impresionant de istorie istorisita.
Emotionant felul in care dansa isi aminteste de Blaga (si de ceilalti) si cum simte nevoia si inspiratia unor comparatii speciale care vin sa ne ajute imaginatia si sa ne puna intr-o matca de emotii intense:
\"Blaga era ca un copac. Îl priveai și când gândeai că te izbești de trunchiul acela de brad, pe atunci îți dădeai seama că de fapt te-ai izbit de miere. Și aproape că mirosul de miere al bradului îți întra și ție în suflet și se făcea un gen de comuniune între noi.\"




\"

Va multumesc mult amandurora.
Mi se pare interesant ca in cele doua comentarii se repeta referirea la \"claritate\", dar semnificatia termenului imi pare complet diferita: Ion se refera la cuvantul ales, dar accepta mai multe niveluri de interpretare,la Anaid apare o interpretare, la care sincer nu m-am gandit, si totusi ceea ce o impresioneaza calritatea.
Sa fie o confuzie indusa de titlu?
Ma mai gandesc...

Pace tie, cetitorule!

Teribila chemare, minunata cantare!
Iar finalul ma lasa fara vorbe, desi ar fi atat de multe de spus. De bine, de foarte bine, de prea bine!

Sa fie Caron? Nu, ca ai mers mai departe.Sau erai un altul si altul si altul...
E ca un tablou sumbru, care ma fascineaza prin atat de multe maini si brate si spinari incovoiate. Imi pare nepotrivit cuvantul, dar n-am altul:imi place.
(Ca tema seamana cu \"pilda\" crestina a lui Sorin, care m-a infuriat. Imi amintesc acum ca i-am promis sa-i trimit textul original si-am uitat. - Scuze, gandeam scriind, adica la fel cum ai gandi cu voce tare). Da, nu retractez:imi place.

Foarte reusite gandurile tale. Imi descretesc fruntea, acum la sfarsit de zi lunga. Si titlul e ales cu finete, si exprimarea e spontana, curgatoare sumara dar expresiva. As da si eu o fuga in gradina ta cu burlane alegatoare de haz(stiu, alegatoare cu R)

Evocarea ta este nu doar interesanta dar si emotionanta. Am citit-o in fuga acum cateva zile si mi-am promis sa recitesc si sa-ti scriu cateva ganduri: multumire pentru ca odata cu editorialul tau pare ca locul asta a revenit la o normalitate (se vor supara doritorii de senzational) buna si as spune stimulatoare (adica ne-creatoare de inhibitii); m-ai incitat sa citesc si altele scrise de tine si am gasit texte minunate, diferite ca forma, dar in care e mereu prezenta o particica din tine; cel mai mult m-a impresionat insa Scrisoarea cu personaje. Am regretat ca nu am descoperit-o mai demult. Mi se pare ca nu se adreseaza copiilor sau in orice caz nu numai lor. Iti admir sensibilitatea, delicatetea, modestia, dragostea pentru copii, ironia fina si frusta, talentul. Poate cu asta trebuia sa incep.
Ma bucur mult ca te-am aflat.
Astept si eu continuarea.

Imi pare rau ca nu pot scrie de bine: e tare, tare saracuta versificatia ta, ma jenez s-o numesc poezie. Multe greseli de ortografie, imagini plate, fara emotie, fara idee. Tie iti place? Cred ca ar fi bine sa citesti mult, mult, mult si-apoi sa scrii.

Straine imperfect, bine-ai venit! Ti-ai sacrificat perfectiunea scriind, iti vei vindeca singuratatea vorbind.
Acesta e LOCUL (spital, ospiciu, pajiste, oaza) unde strainii sunt intampinati cu miere si sulfina, uitam de vechile rani citindu-ne gandurile si crezandu-ne cand vinovati de toate cand fara nici o vina.
De cuvant locuiti suntem imperfecti si perfectibili! Cand zgomotos, cand in surdina...

Alege-o pe cea care iti place cel mai mult si sa fie a ta! E un dar spre multumire de la mine. Oricum nici una
n-ar fi existat daca nu era prima, manza ta! M-a bucurat mult joaca asta.

Cred ca esti nou venit pe site. Imi cer scuze ca am intrat direct in subiect fara un cuvant de intampinare: Bun sosit!
(si, fara suparare!)

Multe din imaginile primei parti sunt super uzate, banalizate. Ai insa un pasaj care imi place
\"A rămas dulceața mierii florilor de tei
cu gust de rostopască
Au rămas inegalabile trăiri ce mi-au teleportat
sufletul în alt univers-al iubirii absolute
Ai rămas tu, am rămas eu...\"
...Pe degetul aratator spre stele mierea nu vrea sa se topeasca...

E grea intrebarea ta. Mi-a placut si
Manza 2, dar e altceva. Asta imi place mai mult e mai spontana, cealalta e mai grea, mai elaborata. Mi-a placut sa \"dezmierd\" putin ambele variante si sper sa nu te superi, iti scriu mai jos ce-a iesit. Bineinteles ca vei simti viziunea \"feminista\" (manza=stapana, Stapane!):

Simți cum se prăvale peste tine cerul mânză?
Printre degete-mi curg stele în mângâiere,
Frunză în lumina lor tremuri, frunză
În lumină și sub sărutările mele.

Simți cum se prăvale marea peste tine mânză?
Pânză de apă și dragoste,
apă și pânză
vin valuri la malul
dorinței mele stăpâne
supune-te mânză,
trăiește supusă
glasului meu și buzelor mele
stăpână.

Supune-te mânză dorinței mele stăpâne!
Primește supusă mâna prinsă în coamă,
Păgâne poruncile mele ascultă, păgâne
Porunci la ascultare te cheamă.

Simți cum se prăvale peste tine cerul mânză?
Printre degete-mi curg stele în mângâiere,
Frunză în lumina lor tremuri, frunză
În lumină sub sărutările mele.

(I)Simți cum se prăvale marea peste tine mânză?
Dragostea valului in valuri te rostogoleste nebună
Mă înfășori în tine ca între maluri, mânză
La malul dorintelor mele, stăpână.

(II)Simți cum se prăvale marea peste tine mânză?
Pânză de apă te poartă nebună, pânză
De apă mă înfășori în tine ca între maluri,
Dorintelor mele stăpână.

(III)Simți cum se prăvale marea peste tine mânză?
Dragostea valului prin valuri te rostogoleste nebună
La mal mă înfășori în tine ca între malurile
Dorintelor mele, stăpână.

Inca o data, n-as vrea sa te superi si nici sa o consideri ca impietate. Ia-o ca o joaca, inocenta zburdalnicie prin vorbele tale.

Este dragoste sublimata poezia ta. O citesc tarziu si o recitesc cu bucurie si nu pot sa nu spun cat de multa imi incanta sufletul. Si ma alatur urarilor : La multi ani Leoaicei tale ,Pan si intregii voastre familii!
Fericiti, fericiti!

Si eu carcotasa: \"spasmodic\" dar \"osmotic\"
\"apuca ca o mana\" suna rau si in general compararea explicita e pentru cei mai novici. De dragul minunatei idei a poeziei trebuie sa o mai slefuiesti.
E doar o rugaminte!

Vin tarziu sa-mi dau obolul de lacrimi si stele sau stele in absenta inlacrimate.
Ma duce cu gandul la melcul natang, si iata, de doua ori plang...

Minunat!Poezia asta invaluie si curge si mangaie si invaluie.
Tu SIMTI ca e asa?
De ce ai mai adaugat \"pagane\"? Doar pentru muzica? Pare o scuza care diminueaza intensitatea poeziei. Mai gandeste-te!