Marina Nicolaev
Verificat@marina-nicolaev
„Oublier le Mal, c'est céder à sa tentation (Jankélévitch)”
CV: http://www.omnigraphies.com/modules/news/article.php?storyid=61
Sa-l ascultam!
http://www.youtube.com/watch?v=JNdb5W-cGjQ
Merci, Angela!
Pe textul:
„«Gustave Eiffel – Le Magicien du Fer» Paris, Hôtel de Ville & «The Eiffel Tower»" de Marina Nicolaev
Recomandat\"sângele egoist care ne sufocă mormintele
toboșarul vesel al cimitirelor goale
nebunul trâmbițând în surdină ultimul requiem\"
Atentie, requiem (in latina) sau recviem.
As scoate comparatia \"ca tuta\", iese din context.
Pe textul:
„doar o singură dată am vrut să sărut moartea" de lucaci sorin
Pe textul:
„Apocalipsa după Solaris" de Sorin Olariu
RecomandatPentru conținut, revin.
Pe textul:
„champs élysées" de emilian valeriu pal
deosebit.
Pe textul:
„E ora transparențelor" de marlena braester
Peter Jacobi s-a născut în 1935 la Ploiești și a absolvit Academia de Artă din București în 1961. Este membru UAP.
Pe textul:
„Memorialul holocaustului la București" de Marina Nicolaev
O veste frumoasă pe care o așteptam din clipa în care ți-am citit primele poeme!
Bravo!
Pe textul:
„Lansare de carte: \"Fardad\"" de Călin Sămărghițan
RecomandatPe textul:
„Decernarea premiilor Fundației Culturale Haim și Sara Ianculovici" de marlena braester
Pe textul:
„Lansare de carte - Sorin Lucaci" de lucaci sorin
RecomandatFinalul purtând amprenta inconfundabilă \"paulblaj\" aduce umbra solstițiului cuminte \"de mire îndrăgostit doar pe jumătate\" acolo unde doar dimineața aleargă semnului.
Sunt zile când toate \"îmi sunt străine acum/când orbesc până în inimă\", zile când înflorim gândului Eutopiei \"în favoarea unei lumi/pe care Dumnezeu o va adormi pe genunchi\".
Superb.
Pe textul:
„Poem pentru merele coapte" de paul blaj
RecomandatDeosebit poem, unde remarc de altfel o muzicalitate rar întâlnită.
Pe textul:
„scrisori ruginite prin ploi" de Nache Mamier Angela
Nu știu ce s-a mai întâmplat cu fostul domeniu de vânătoare, știți despre ce vorbesc.
Toată Delta are un farmec inegalabil, nu numai canalul Sulina.
Am admirat cu nostalgie fotografiile realizate inclusiv cea art deco a crapului...O vacanță splendidă! Bravo!
Pe textul:
„O zi în Deltă" de Dan Norea
RecomandatNu raportez la clasici textul acesta.
E doar negura de dincolo de Mariove. Mariove a murit demult. Și încă o dată pe vremea lui Archimboldo.
Pe textul:
„păcala făgețelului (II)" de Petruț Pârvescu
Poate aveți legături cu astfel de asociații ale rutenilor, huțulilor, haholilor samd, propuneți-le, vă rog.
Pe textul:
„Carte Românească pentru Basarabia" de Marina Nicolaev
RecomandatAm înțeles și comentariul tău, Silvia.
Mai mult, mi-a amintit de lectura unei cărți \"Audiențe în aer liber\" (editura Polirom, Iași) de Constantin Simirad...
Pe textul:
„Carte Românească pentru Basarabia" de Marina Nicolaev
RecomandatTextul are amprentele din Dumitru M. Ion - \"Farfurii zburătoare\" (roman, Editura Ion Creangă, 1969), privit ca o posibilă extensie, de aventurile lui Mariove și ale farfurideilor.
Sunt lumi unde totul este la fel chiar dacă decorul se schimbă: \"că au văzut ei/ că au auzit ei cu ochii lor farfuriile alea /cum zburau pe noroia și pe valea vezii\" și unde memoria se păstrează aceeași sufletului-pereche pierdut pentru că între Warhol și Archimboldo e doar iluzia unui pasaj cu fluturi orbi din care doar colbul aripilor arde palma întinsă în semn de adio...
\"aiurea/ ziceam noi /și căutam mai departe\"...păcala făgețelului.
Întotdeauna există \"lumi paralele care nu există\" ; da, știu.
Pe textul:
„păcala făgețelului (II)" de Petruț Pârvescu
\"din priviri un petec de pământ cu iarbă mare și deasă cu un liliac înflorind lângă o fântână din a cărei ciutură rece apa numelui să le ajungă acasă\", și totuși...
Un poem marca Silișteanu al cărui drum literar \"prin străini\" este străjuit brazilor înalți și verzi tot anul în orice colț de lume unde \"soarele măsoară nopții o distanță\" de s-ar duce, ca numai acela să-l întoarcă inevitabil, de fiecare dată, spre casă \"din cimitirul zilei trecute prin care treceau îngeri cu aripi întregi\".
Mușcatele sunt florile vădanelor...de ce oare tocmai ea, bănuita, născută parcă din \"umbra mărului ce piatră se rostogolește mereu înspre cine\" iată îndeplinește \"ziua în soartă\" și fără să știm, noi ceilalți, \"le-a pus blând undeva în fereastra dintre viața ei și viața mea\"?
Liturgic poem al drumurilor dedicat păsării înălțate pe desemnul inimii.
P.S. Un titlu posibil ar fi fost și \"nimeni nu știe\".
Pe textul:
„Ghinion" de florian stoian -silișteanu
