Poezie
nevăzuta specie umană
1 min lectură·
Mediu
...și cerul se umezea vremelnic de îngeri
pluteau în derivă pierduți
tu mai șopteai, iubite, prin goana tardivă,
numele pruncilor mei nenăscuți
ascultă prin ceața lăptoasă și dulce
scâncetul lor sfielnic și trist
îi recunoști după freamăt, iubite,
urme de aripi pe chipul lui Crist
ei sunt mirarea unei nanosecunde
trăiesc în penumbra unui înger-copil
îmbătrânit înainte de vreme
în pântecul sterp și umil
...din ceruri cad îngeri plăpânzi de ceață
luminând a durere nevrednic tărâm
le-a fost dat neiubire-maree de gheață-
pruncilor nenăscuți ce ni se supun...
033.892
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marina Nicolaev
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Marina Nicolaev. “nevăzuta specie umană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marina-nicolaev/poezie/68276/nevazuta-specie-umanaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LG...pruncii nenascuti ce ni se supun...din ceruri cad ingeri...nevazuta specie umana.copii veniti aici n-au fost ingeri...!Hai sa fim oameni pana cand evolutia nu a..descoperit ca suntem altceva.Idee placuta.
0
LSDistincție acordată
Frumoase imagini, interesante metafore, sensibile stihuri - lumea ta este atât de tristă, Marina... și e doar un vremelnic de zile, dacă te gândești, nu merită a fi petrecute în supărare și disperare...
0
O poezie care se țese în fiecare pentru a se destrăma spre noi începuturi.