Poezie
cvadriga ți-e de iarbă…
1 min lectură·
Mediu
de mi se-ascut cuvintele prin carne
penumbre vechi se pleacă hohotit
pe trupul tău din vreme încolțit
sămânța primăverii parcă doarme
bătrâni navigatori aud prin noapte
cum îngerii aripile-și frâng
fereastra mării când și-o-nchid plângând
și rătăcesc prin destrămate șoapte
firavă primăvară te revarsă
un tropot greu începe iar să fiarbă
mă vând prin iarnă jumătate oarbă
iubite, caii vor prin valuri lin să pască
înhamă îngerii căzuți, când marea o să ne soarbă
țărmul adânc în carne brazda-și lasă
mi-e luna-n piept, cvadriga ți-e de iarbă
tu mire muntelui ți-e scris, eu valului mireasă…
001925
0