Poezie
Pictorul de poduri
yesterday
1 min lectură·
Mediu
eram în ultimul tramvai purtând șevaletul demodat
și dacă îți spun cum pictam din nou pe furiș
peisajul uitat despre lumea întoarsă din mine
prin camere cu oglinzi acoperite de cearșafuri
uleiurile îmi vibrau sub degete ca atunci
cînd ești singur și vezi în depărtare podul de flori
străvezie fata morgana
poate că am coborât demult dincolo
de la o vreme cineva adună culorile uscate pierdute
sau e urma albastrului cobalt
despre care nimeni nu a scris în decembrie
se spune că pictorii de noapte sînt datori doar cerului
eu?
doar acestor pietre de pod arse
încă mai simt caiele vii răsucite prin palme
pânzele vechi pline de mîl
printre șiruri albe de consoane
dintr-o altă carte cu pagini de nisip
osaturi litografiate subțiri de mesteceni
recenzii târzii autobiografice
17 dec 2006
001.932
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marina Nicolaev
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Marina Nicolaev. “Pictorul de poduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marina-nicolaev/poezie/1803014/pictorul-de-poduriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.