Poezie
Nocturnă
suspin
1 min lectură·
Mediu
Noaptea când lunecă întinsă luna,
Și din suspin a mai rămas o rază,
În mersul ei rotund și-a pus cununa,
Sub norul care încă mai visează.
Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate,
Mai trece gândul care nu se stinge,
Ușor în lunecarea lui străbate,
Lacu-în care cerul se răsfrânge.
Prin patul nopții stele se perindă,
Cu ochi cuprinși de vise ca o ceață,
Le poartă cerul în vasta sa oglindă,
Mergând pe drumul către dimineață.
Să fie acesta somnul cel din urmă,
Când timpul strânge-n brațe depărtarea,
La mal de noapte pașii mi se curmă,
În ora care țese deșteptarea.
Marin Voicu
001.014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marin voicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
marin voicu. “Nocturnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-voicu/poezie/13979651/nocturnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.