Poezie
Tăcerea...
fereastră
1 min lectură·
Mediu
Tăcerea mi-a escaladat fereastra,
Venind ca singuratică maree,
Pe o cărare albă și din glastra,
Cu flori ce au parfum de azalee.
E liniște iar în grădina sumbră,
Se-aude doar a stelelor mișcare,
Alunecă încet tăcerea pe o umbră,
În sufletu-mi de apă călătoare.
Și e tăcerea chiar acolo-n suflet,
Se zbuciumă și plânge și tot doare,
Și nu a obosit de-atata umblet,
Strivind sub tălpi umila mea cărare.
În mine ca pe o mare de oglinzi,
Mai port tăcerea ca ultima dorință,
E amară și nu poți să o cuprinzi,
La piept ca pe o singură ființă.
Marin Voicu
00911
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marin voicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
marin voicu. “Tăcerea....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-voicu/poezie/13978651/tacereaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.