Poezie
Cînd stai pe bancă, umbrele pomilor încearcă să tacă
1 min lectură·
Mediu
și să asculte hîrjonitul drăcesc al furiei tale cu marea.
Cînd eu îți șoptesc, prăbușit peste frunze
că aerul dintre noi e fierbinte, ninsoarea,
ca un copac dezbrăcat pornește spre mare
și brațele-i arse căutînd bezmetic podoabe,
culori, abise, sau altă ninsoare,
ca un orb îndrăgostit, care a văzut prima oară,
ca un surd care a auzit iarăși valurile.
Cînd pletele tale mi-ating, ciudate, privirea,
prin noi se aude un vuiet, o șoaptă, de parcă
și banca și aerul încep să vorbească,
iar umbrele pomilor nu pot să mai tacă.
002.877
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Tănase
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Tănase. “Cînd stai pe bancă, umbrele pomilor încearcă să tacă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-tanase/poezie/190080/cind-stai-pe-banca-umbrele-pomilor-incearca-sa-tacaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.