Poezie
Prima oara numele-n parc
1 min lectură·
Mediu
Eu mi-am dat seama
Că de la o vreme-ncoace am început să dispar din lume
Intâi o mână, apoi jumătate de trup
Vocea mi-a devenit tot mai surdă
Ca îndepărtarea trenului când eram mic.
Asta a coincis cu ziua
în care mi-ai strigat tu prima oară numele-n parc.
Când vocea ta mi-a recompus trupul singur
într-o îmbrățișare.
S-a răscolit ceva atunci în jurul meu
și pe deasupra mea, pe cer
era o dâră de nisip prin nemărginirea cerului
și timp de o secundă am zis că-i o stea căzătoare,
ne-am uitat amândoi la ea și am zis ca e stea.
De-atunci eu tot dispar
Puțin câte puțin în fiecare zi
Și doar când mai apari prin preajma mea
Mă recompun în trup.
In rest, toți ceilalți trec prin mine complet
Și numai câte-un îndrăgostit
mai intoarce capul din când in când
Crezând că l-a strigat
cineva.
002.859
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Tănase
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Tănase. “Prima oara numele-n parc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-tanase/poezie/13997810/prima-oara-numele-n-parcComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.