marin gabriela

trecea vara atemporala prin sinele meu ca un dragon sa-mi muste inima plina de dor...de yin si yang trecea vara atemporala prin mine de parca salcia-mi canta despre tine trecea vara

luna plină dansează prin urzeala ei printre vise iar razele ei albastre, din intunericul nopții mistice poartă vorbele neștiute de iubire în inima lui. îngerii ne așteapta la ușa inchisă a

marea din adâncul ochilor tăi mă duce departe,departe de tot astfel uit de mine și copaci de tot verdele lor plin de smarald și aur ca și cum toate poveștile renasc din tine, iar genele

undeva pe aceeași alee uitată de timp ne regăseam... și eram,și erai ploua ploua cu aceleași petale de flori de cireș din toate raiurile noastre atât

azi îți scriu ca pentru prima și ultima oară ca pe o dorință spre împlinire din povești tu o citești printre lacrimi alabastre stingher și tăcut oare te voi revedea curând?...