Poezie

Piramida sufletului

2 min lectură·3 noiembrie 2026

Mediu

Mă strivesc cuvintele cu care

Am zis să-nalț o piramidă,

Dar prea târziu de ea m-am apucat;

Spre un tumul, acum,

M-am rezumat.

Dar zgomote, vânturi și oameni

Locul ales mi l-au spulberat,

Încât doar dorința a mai rămas,

Deși e spre înserat.

Povara o simt tot mai grea

Și caut unde să-i pun temelia,

De parcă a crescut în spate

Piramida.

Și acolo unde voi cădea,

Se va-nălța, zidindu-mă

Sub ea.

Și-n lutul ce-mi va fi abis și haină,

Vor crește umbre calde din tăceri,

Purtând în ele plânsul de mai ieri

Și-al pietrei vis curat, clădit în taină.

O stea va bate-n creștetul de stâncă,

Când somnul îmi va fi deplin și sfânt,

Lăsând din tot ce-am iubit pe pământ

O dâră de lumină, pururea adâncă.

Secunde curg în râul de mătase

Și-n liniștea ce-nghite pașii grei,

Se cern lumini prin părăsite case,

Lăsând parfum de stele-n ochii tăi.

E un descântec șoptit de izvoare,

Un zbor ce urcă dincolo de gând,

În care timpul își pierde din hotare

Și veșnicia vine spre noi cântând.

Iar trecătorii ce-or veni pe-afară

Vor auzi sub lespezi, ca un cânt,

Că n-am zidit un simplu monument,

Ci-am preschimbat o stingere în vioară.

003

Marin Corneliu Dobre. “Piramida sufletului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14206616/piramida-sufletului

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.