Poezie
Vară de eternitate
1 min lectură·
Mediu
Vară de eternitate,
Plopi ca ziduri de cetate
Înconjor poiana noastră
Cu iarbă verde-albastră,
Ca și bolta cerului;
Fluierul oierului
Se aude doar în mine…
Un trecut ce nu mai vine.
Răsturnat pe spate,
Sufletul – pasăre măiastră –
Se pierde în bolta albastră;
Adie vânturi din copilărie,
Purtând dor de veșnicie.
Timpul curge-n fire albe,
Zilele se-nșiră salbe,
Iar sub plopii de argint,
Anii tineri se desprind
Ca o frunză-n codrul des;
Strig un nume cu înțeles,
Însă ecoul din fântână,
Rătăcit prin amintiri,
Liniștea doar o îngână,
Fără punți de regăsiri.
Se lasă umbra peste stână,
Doar lumina din țărână
Mai pulsează, blând și rar,
Ca un vechi și sfânt altar.
Oierul a tăcut de mult,
Dar în piept tot îl ascult
Cum adoarme-n iarbă deasă
O copilărie-aleasă,
Legănată de povești,
Sub arcade pământești.
009
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “ Vară de eternitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14206277/vara-de-eternitateComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.