Poezie
Tâmplarul de Stele
Tâmplarul din Tei
1 min lectură·
Mediu
Din curtea veche, unde timpul zace,
Bătrânul meșter mai cioplește-un veac,
În așchii lungi de umbră și de pace,
Din care dorul și lumina tac.
El ia un trunchi din margini de poveste,
Născut din noduri, din dureri și stele,
Și-l mângâie pe fruntea ce mai este
O catedrală-n ochii mamei mele.
„Oglinda apei, fiule, e sfântă,
Dar lutul cere formă și altar!” –
Rindeaua pe scândură cuvântă,
Ca un profet ce nu trudește în zadar.
Se face seară, lemnul prinde viață,
Și din rindeaua tatălui de sus,
Se smulg planete dintr-o rece ceață,
Și galaxii ce curg spre un apus.
Suntem doar așchii dintr-o mare grindă,
Pe care Dumnezeu o vrea la cer,
Iar versul meu e cumpăna din tindă
Ce-mparte adevărul de mister.
De-atunci tăticul a lăsat rindeaua,
Iar trupul lui s-a prefăcut în vânt,
Dar sus, pe cer, eu văd perdeaua
De stele noi, cioplite din cuvânt.
002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Tâmplarul de Stele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14205917/tamplarul-de-steleComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.