Poezie

Ziua Limbii Române

31 august

1 min lectură·30 august 2026

Mediu

Adie prin noi ca o rugă din veac,

Cu doruri de mamă și suflet de dac,

E glasul ce curge din tată în fiu,

E cântecul țării, curat și viu.

E doina din munte, e râul din vale,

E dorul de-acasă ce urcă spre zare,

E clopot de seară, e cântec fierbinte,

E graiul ce zidește strămoșii-n cuvinte.

Limba română, lumină și dor,

Mama mea bună, altar sonor,

Cât vom avea inimă, cât vom avea glas,

Tu ne vei fi rugă, tu ne vei fi-acasă.

E pâinea din suflet, e vinul din sânge,

E dorul ce arde și-n veacuri ne-ajunge,

E crucea străbună înfiptă-n pământ,

E taina prin care ne facem cuvânt.

Nu ești doar cuvântul pe care-l rostim,

Ești casa din suflet în care trăim;

Ești candela vie ce arde-n altar,

Ești glasul din noi, nemuritor și clar.

Te las moștenire la fii și nepoți,

Ca pâinea iubirii s-o-mpărțiți între toți,

Cât va fi o inimă sub cerul senin,

Limba română ne va fi destin.

Când totul în jur se destramă și piere,

În mine, în tine și-n lumea de rând,

Tu ne rămâi, a noastră-nviere:

Limba română ne e legământ!

E singurul templu rămas pe pământ.

0012

Marin Corneliu Dobre. “Ziua Limbii Române.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14204904/ziua-limbii-romane

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.