Poezie

Limba română

Cântecul limbii române

1 min lectură·30 august 2026

Mediu

Adie prin noi ca un vis din străbuni,

Cu doruri de mamă și sfinte minuni,

E glasul ce curge din tată în fiu,

E cântecul unui popor care-i viu.

E doina din munte, e râul din vale,

E dorul de casă ce merge pe cale,

E țara ce plânge, e țara ce cântă,

E limba ce-n suflet ne leagă și-avântă.

Limba română, lumină și dor,

Cântec de mamă și grai de popor,

Cât vom avea inimă, cât vom avea glas,

Limba română ne va ține-acasă.

Comoară de suflet, de lacrimi și cânt,

Tu legi rădăcina de-al nostru pământ,

Te las moștenire la fii și nepoți,

Să porți România în sufletul lor, toți.

Nu ești doar graiul pe care-l rostim,

Ești casa din suflet în care trăim.

0011

Marin Corneliu Dobre. “Limba română.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14204885/limba-romana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.