Poezie
Apelul de dimineață
eu nu voi fi prezent
1 min lectură·
Mediu
Când Dumnezeu face apelul de dimineață
E vremea să cumperi orbilor vise
Războiul se poartă cu toată lumea
Las pașii să treacă pe lângă mine
Lanț lângă lanț cu mâini împletite peste ochi
- Semn unic domnule, încurci circulația!
Ochii mei încă mai pot roti realitatea
Nu-mi pasă cum mi se frâng scările cerului
De piciorul pământului
Funinginea nu aduce noroc
Doar coșarii
Agățați de păsări dezmembrate
La apelul de dimineață
Toate florile sunt mai prospete
Ai timp să ignori frunzele veștede
Știu, doar întunericul ține o veșnicie
Ciulinii au boabe de rouă
Te lași înțepată delicat și fără suspine
Atâta timp cât rochia ta cea mai bună nu este agățată
Orgoliul tău de pasăre măiastră
Până și picioarele tale au mersul mai fraged
Atunci când ocolești un stârv de pasăre
Aș fi putut fi chiar eu
Ca și cum imaginația ar fi gratis oriunde
Ochii tăi îmi spun că sunt cel mai iubit bărbat din lume
Încă mai am timp să-ți spun că nu sunt aici
Complimentul va rămâne restant.
Înainte ca Dumnezeu să facă apelul de dimineață
Inevitabil va trece fanfara militară
Peste urmele pașilor tăi
Eu nu voi fi prezent.
013784
0
Multe tablouri suprarealiste si sentimente resemnate.
Sper sa fie numai un joc al năstrusnicei muze.
O primăvară mai vesel, cu multa căldură sufletească, iti doresc.
numai bine.