marin badea
Verificat@marin-badea
melancolie de sticlă / trianon hotel / oameni și iepuri / fricile / alien - vinea
a. Este permisă atât utilizarea ortografiei cu â din a, cât și cea cu î din i. Folosirea diacriticelor este obligatorie. Diacriticele sunt obligatorii pentru ambele variante de scriere. Textele fără diacritice vor fi "refuzate pentru corectură" sau încadrate la atelier, indiferent de nivelul de acces al autorului.
b. Se va pune obligatoriu spațiu după fiecare semn de punctuație, cu excepția sfârșitului de paragraf unde se va folosi ENTER. Nu se pune spațiu înainte de semnele de punctuație cu excepția semnelor de citat, care se folosesc "în mod specific".
c. Nu este permisă utilizarea majusculelor pentru cuvinte sau propoziții întregi. Nu vor fi aprobate textele care nu au titlul înscris în câmpul special destinat acestuia.
Pe textul:
„Timpul" de ciprian vaida
De îmbunătățitMulțumesc!
Pe textul:
„Tengo la camisa negra: Primul clopoțel, ultimul dangăt" de marin badea
Pe textul:
„Ce face o fetiță cuminte" de Maria Tirenescu
Pe textul:
„cântec pentru lumină" de FLOARE PETROV
De îmbunătățitDespre text nu cred că e ceva de comentat. Să fie pace!
Pe textul:
„Cele o mie de pupile golite de vise" de Maria Elena Chindea
Mulțumesc, Enea Gela!
Pe textul:
„handmade" de marin badea
RecomandatPe textul:
„handmade" de marin badea
Recomandat...provocarea
...o simplă destinație geografică
o stradă îngustă cu un singur sens unde
castanii se resemnează în spatele fostelor case
Pe textul:
„mâine e prea departe" de Daniela Luminita Teleoaca
Pe textul:
„camera cu îngeri. despre dragoste" de Roman Anamaria
Pe textul:
„ma petite robe noire" de marin badea
Pe textul:
„Liceu" de Zaharia Ramona
Așa se întâmplă când nimic nu mai e al tău. Câteodată nici trecutul nu-ți mai aparține. Și când se întâmplă asta, ce dracului mai e de așteptat?!
Pe textul:
„apusul înflăcărat ca un nou răsărit" de Ioan Postolache-Doljești
RecomandatPe textul:
„mirifica ta cohortă de frici" de marin badea
Hay tanta soledad en ese oro.
La luna de las noches no es la luna
que vio el primer Adán. Los largos siglos
de la vigilia humana la han colmado
de antiguo llanto. Mírala. Es tu espejo.
Mult timp nu am știut traducerea acestui text, am aflat-o ceva mai târziu. Problema e că nu am avut nevoie să știu sensul cuvintelor, a fost suficientă forma lor ovală. Păstrând proporțiile, și la Silvia e cam același lucru. Nu vreau să știu ce sens au cuvintele, dacă au un sens, o logică, îmi e destul modul de împletire.
Iar Silvia împletește frumos:
Nimic să te ia înapoi, nici ploaia care
urlă-n ureche - destul!
Și când nu te-aștepți, aproape de
lună, dansând cu stafiile, apare un
frumos vânător.
În fond, ce e logic într-un poem?!
Pe textul:
„Vecinătăți" de Silvia Goteanschii
