marin badea

Nelu Cartof, cum este știut în satul Ștefan Vodă, are inima frântă. De câteva săptămâni, nu se mai oprește din oftat: din 7 august, femeia, Anca Alexandra Bălan, și-a luat lumea-n cap și-a plecat

Gerul mușcă din garduri. Îi e foame gerului. Aproape că-l poți auzi schelălăind, ca un câine bătut, printre salcâmii înfipți rar în obrazul câmpiei, la fel cum sunt și lumânările în prescurile

Somnul are culoarea albastră. Așa sunt și ochii Irinei, de la 3. Ea e mai mare ca mine, dar tot se joacă cu păpușile. Le pune să tușească, le ridică bluzițele și le ascultă bătăile inimii. În locul

Sunt ieșite la stradă și nu mai pot de grija unei vecine: cade casa pe ea, în arie au năpădit-o șerpii, iar ei îi este gândul la măritiș. Gura satului toacă mărunt, e o grapă care sparge pământul.

ce îngădui, ce fel de răgaz aștepți să te cotropească, unde e locul acela în care poți capitula, în care poți respira, în sfârșit, în care te poți exila ca într-o sărbătoare cuminte găsești

Ești un fel de rotiță dintr-un angrenaj necunoscut, pe deplin străin, total lipsit de afect, de rațiune, nu-i aparții, pusă acolo cu forța, împortiva propriei voințe, fără nici un fel de posibilitate

La etaj, sunt cei tăcuți. Dacă taci îndelung, ai figura unui om înțelept. E curat. Așternuturile sunt strânse, deși e puțin trecut de ora 8:00. Ferestrele sunt deschise. Larg. Au gratii. Se aud, pe

Tânărul locotenent, când era de dragoste nebun, cu ochi mari și negri, cu lumină-n față, avea mersul cazon languros, precum al berzelor în perioada de împecherechere, aproape că plutea prin praful

În piață, nu e lume multă. Piața e un loc unde sunt niște tarabe și tăranii vin și vând ce-au prin curte. Vând ouă, castraveți, fasole și roșii. Acum vând și pepeni. Orășenii vin și cumpără. Piața

Cum te strig, femeie, în tăcere, când chemarea mea e un covor de dorințe pe care ți-l aștern în cale, molcom, și plin de dulceață, și cu sfială te caut, că încă am ani de risipit, de cheltuit și

Matincă - Îmi place vagonul tau, singur, singur... - Mă bucur pentru vagon. - Vrei să ne mutăm în el? - E pentru unul singur. Doar unul încape. Mă gândeam să te întreb de timp, dar asta ar

ceața cotropise orașul sau fumul țigării ridicându-se palid, de pe marginea scrumierei, ca un șarpe îndrăgostit nu cânta muzica, nu se auzea nici un secundar, și aerul era din ce în ce mai

E buhăită. Buza de jos o are crăpată. A venit într-un suflet. A văzut, de la colț, unde e birtul, că am oprit la aria ei. Până să apară, toată înfofolită, ne-am făcut de lucru prin odăi. Dar numai

o să înverzesc, draga mea, ca un gușter, începând de la picioare și gât muguri îmi vor plesni din vârful degetelor, iată-le cum orbecăie, descoperindu-te fărâmă cu fărâmă, parc-ar purta un strat

Pe prispa pitică, desculță, în înserare, mama cerne, cu o sită rară, făina de porumb, care se scurge pe-un pled decolorat. Parcă plouă, e o ploaie galbenă și plină de fierbințeală, în vara prelungă,

S-au înecat cu o zi în urmă, dar autoritățile au intrat în alertă abia după ce copiii nu au mai ajuns acasă de mai bine de 48 de ore. S-a întâmplat în satul Valea Popii, comuna Radovanu, județul

La șalul cel negru, iubeam cu dulceață, când picură stelele pe clapele unui acordeon dogit, of, of, draga nenii, și n-am nici bani, nici casă, că unul era scamatorul de bâlciuri, de chermeze, de

În Răzvani, cei ai lui Roșu stau la marginea satului. Un localnic ne dă câteva repere: Vezi că e singura casă fără gard! Apoi ne dă detalii și pe a câta stradă s-o luăm, de la drumul principal, la

Iarna, copiii săraci mănâncă ceai de tei. Cu terci. Cât să ai burta umflată. Tuciul e pe o masă, afară, în ger. Vorbește cu o pereche de ghetuțe. Cu o găleată. Cu un borcan în care au fost, cândva,

Are pălăria pusă șmecherește, trece un nouraș pe sus, cât să păcălească soarele. Se laudă că-și face veacul prin Luptători dar, de fel, e din Odaia. În acte, i se spune Neagu Ion, însă lumea-l știe

E veselie, de dimineață. E 8:30. Lume-lumee, soroo, lume, cântă dintr-un difuzor, căruia nu-i ghicim amplasamentul. Suntem undeva, în centrul satului Dârvari, la casele dinspre baltă. Maria deja e

Gârla e un fel de mare care s-a născut prematur. Așa s-a născut și Mihăiță, tot prematur. Mama spune că nu a mai avut răbdare. Mătușa, însă, crede altceva: de vină e tata, care i-a dat mamei cu