MBmarin badea
Verificat@marin-badea
calarasimarinbadea.ro
melancolie de sticlă / trianon hotel / oameni și iepuri / fricile / alien - vinea
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ai dreptate. Așa bănuiesc. Din păcate, nu am aceeași stare ca a ta, ca să îmi pot explica și ce anume ai vrut să spui.
Pe textul:
„porunca a VI-a" de marin badea
Recomandat0 suflu
ContextAveți astfel de construcții:
zidul ciuruit al vieții
porțile zilei
pleoape fragile
neantul spaimei
fălcile nopții
etc.
În celălalt poem, Pudoare, aveți așa:
întreabă flegmatică
când ați...
etc.
Nu știu de ce, dar mă simt extrem de dezamăgit.
zidul ciuruit al vieții
porțile zilei
pleoape fragile
neantul spaimei
fălcile nopții
etc.
În celălalt poem, Pudoare, aveți așa:
întreabă flegmatică
când ați...
etc.
Nu știu de ce, dar mă simt extrem de dezamăgit.
Pe textul:
„păpușa de cârpă" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextNu vreau să intru în nici un fel de polemică. Eu așa văd lucrurile: că aceste poeme ale lui PIC sunt construite. Nu am nimic împotrivă că dvs vedeți emoție, frenezie ș.c.l.
Îi aduceți în discuție pe Monet și Cezanne. Eu zic să păstrăm simțul măsurii.
Dar PIC scrie, mă rog, construiește frumos, dar nu formidabil, câtă vreme tema câmpiei e una care tot mi se pare că e insuficient exploatată. A scrie despre duzi, cuci, lună etc nu înseamnă că tu chiar vezi cum levitează fântânile. Câmpia, câmpia mea e mult prea vastă, ca tematică, iar pe mine mă nemulțumește faptul că PIC o expediază astfel. A pune o dropie într-un vers nu înseamnă neapărat că ai scris un poem despre câmpie. Haideți să fim obiectivi: nu are explozie. Poemele sunt artificiale.
Îi aduceți în discuție pe Monet și Cezanne. Eu zic să păstrăm simțul măsurii.
Dar PIC scrie, mă rog, construiește frumos, dar nu formidabil, câtă vreme tema câmpiei e una care tot mi se pare că e insuficient exploatată. A scrie despre duzi, cuci, lună etc nu înseamnă că tu chiar vezi cum levitează fântânile. Câmpia, câmpia mea e mult prea vastă, ca tematică, iar pe mine mă nemulțumește faptul că PIC o expediază astfel. A pune o dropie într-un vers nu înseamnă neapărat că ai scris un poem despre câmpie. Haideți să fim obiectivi: nu are explozie. Poemele sunt artificiale.
Pe textul:
„Polen de lună" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextTot amân, tot amân...
Un text care respiră, respiră în voie, deci are suflu, are tonalitate, are suficientă încărcătură încât să poată rezista peste vremi.
E scris, nu compus, iar acest fapt e evident.
În titlu, aș fi vrut să-mi spui exact locul unde poți găsi femei de ape, la noi ăla e oarecum vag.
E un poem care poate deschide o carte.
Un text care respiră, respiră în voie, deci are suflu, are tonalitate, are suficientă încărcătură încât să poată rezista peste vremi.
E scris, nu compus, iar acest fapt e evident.
În titlu, aș fi vrut să-mi spui exact locul unde poți găsi femei de ape, la noi ăla e oarecum vag.
E un poem care poate deschide o carte.
Pe textul:
„femeile de pe la noi " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextProblema mea cu textele tale ține de verosimilitate.
Înțeleg că ți-ai propus un întreg... pachet despre câmpie, nu neapărat despre alienările ei, lucru lăudabil, mai ales că amândoi bem ape sălcii.
Însă nu văd unde e emoția - clară, frenetică, poate chiar viscerală -, nu văd cum cineva își programează x texte despre un subiect anume, câtă vreme nu poți programa o anume stare de tot atâtea ori.
De aceea construcțiile tale mi se par artificiale.
Dar punctez versul:
cum îi ninge câmpiei cu păsări,
dar și efortul tău, artificial sau nu, de a aduce, de la Marin Lupșanu spre noi, de la George Alboiu spre noi, partea asta de neliniște, de febră.
Înțeleg că ți-ai propus un întreg... pachet despre câmpie, nu neapărat despre alienările ei, lucru lăudabil, mai ales că amândoi bem ape sălcii.
Însă nu văd unde e emoția - clară, frenetică, poate chiar viscerală -, nu văd cum cineva își programează x texte despre un subiect anume, câtă vreme nu poți programa o anume stare de tot atâtea ori.
De aceea construcțiile tale mi se par artificiale.
Dar punctez versul:
cum îi ninge câmpiei cu păsări,
dar și efortul tău, artificial sau nu, de a aduce, de la Marin Lupșanu spre noi, de la George Alboiu spre noi, partea asta de neliniște, de febră.
Pe textul:
„Polen de lună" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextȘtiu că poți mult mai bine decât atât, de aceea nu am să mă supăr pe tine, pentru acest text.
Așa e: prea mult balast, prea puțină încărcătură lirică. E drept, se întâmplă...
ți s-ar potrivi ca o mască, ca un zâmbet
Are nevoie de o comprimare.
Așa e: prea mult balast, prea puțină încărcătură lirică. E drept, se întâmplă...
ți s-ar potrivi ca o mască, ca un zâmbet
Are nevoie de o comprimare.
Pe textul:
„∞-1" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
ContextCarmen, cu mulțumiri.
Oricum, semnalul lui Eugen l-am luat în serios, fără discuție. M-a deranjat doar tonul.
Răzvan, mulțumesc de trecere.
Oricum, semnalul lui Eugen l-am luat în serios, fără discuție. M-a deranjat doar tonul.
Răzvan, mulțumesc de trecere.
Pe textul:
„i" de marin badea
0 suflu
ContextMulțumesc de trecere. Mulțumesc că ma citești atât de atent. Eu, în schimb, nu te. Să nu te întrebi de ce.
Pe textul:
„i" de marin badea
0 suflu
ContextPoemul, e o opinie, trebuie oarecum șlefuit, e păcat de emoția vie pe care o transmite.
Începutul, primul vers nu mi se pare deloc promițător:
când s-a întors pe spate în patul...
De aici, în mod logic, înțeleg că a stat cu fața în jos sau cum? Iar interpretările pot fi oarecum nefericite. Cred că aici ar trebui insistat, în sensul că trebuie găsită o altă formă de exprimare, mai precisă.
Apoi poemul devine extrem de expresiv, cu cerul văzut prin cele șapte tavane de deasupra și lumea lacustră, în fapt o mare de lacrimi.
E un poem cu care rezonez, e un poem care ascunde toată nefericirea din noi.
Începutul, primul vers nu mi se pare deloc promițător:
când s-a întors pe spate în patul...
De aici, în mod logic, înțeleg că a stat cu fața în jos sau cum? Iar interpretările pot fi oarecum nefericite. Cred că aici ar trebui insistat, în sensul că trebuie găsită o altă formă de exprimare, mai precisă.
Apoi poemul devine extrem de expresiv, cu cerul văzut prin cele șapte tavane de deasupra și lumea lacustră, în fapt o mare de lacrimi.
E un poem cu care rezonez, e un poem care ascunde toată nefericirea din noi.
Pe textul:
„de la o vreme o voce mă strigă în tăcere" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextInteresant textul, dar e discriminatoriu. Un cutremur de pat nu înseamnă neapărat un el și-o ea. Poate însemna și un el și-un el, doar trăim într-o țară liberă... Cum ar veni, ea poate avea inclusiv barbă! Desigur, mie îmi place să asist la cutremurele de pat dintre o ea și o ea. Și eu la mijloc!
Pe textul:
„Dicționar Modern Geto-Dacic - Seism" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
ContextInteresant Jurnalul tău în ansambu, mă gandesc la un volum care să se cheme chiar așa - Jurnalul lui Pal, parafrază după Jurnalul secret al Laurei Palmer.
Sau Lumea lui Pal, uneori patetică, lirică prin excelență, ciudată de cele mai multe ori câtă vreme avem obiceiul să ne transferăm angoasele tuturor celorlalți, din real sau din mistic.
Poemele tale sunt emoții, uneori viscerale.
Și vreau să se înțeleagă că nu țin să punctez în mod special, să luminez acest poem, câtă vreme acesta nu se distinge de toate celelalte anterioare.
Punctez autorul și lumea lui.
Aș fi nedrept dacă nu aș preciza asta.
Sau Lumea lui Pal, uneori patetică, lirică prin excelență, ciudată de cele mai multe ori câtă vreme avem obiceiul să ne transferăm angoasele tuturor celorlalți, din real sau din mistic.
Poemele tale sunt emoții, uneori viscerale.
Și vreau să se înțeleagă că nu țin să punctez în mod special, să luminez acest poem, câtă vreme acesta nu se distinge de toate celelalte anterioare.
Punctez autorul și lumea lui.
Aș fi nedrept dacă nu aș preciza asta.
Pe textul:
„emoticons 1" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
Contextți-aș fi intrat sub fustă
până în inimă
Fără supărare, dacă ești sub fusta madamei, sunt tare curios... pe unde anume ajungi la inima ei...
Adevărul e că... inima de sub fusta femeii, e-hei!...
Mă bucură poemul acesta: măcar ești frust!
până în inimă
Fără supărare, dacă ești sub fusta madamei, sunt tare curios... pe unde anume ajungi la inima ei...
Adevărul e că... inima de sub fusta femeii, e-hei!...
Mă bucură poemul acesta: măcar ești frust!
Pe textul:
„m-aș fi băgat sub masă" de paparuz adrian
0 suflu
Contexta se citi: într-un mod discret
Pe textul:
„Parcă se aude un înger tușind" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextPe cuvânt. Nu am de ce să fiu țâfnos. Dacă eram, nu-ți atrăgeam atenția, într-un mod, discret, să-ți corectezi textul.
Despre Nichita, Sorescu ș.c.l., eu zic să nu fim atât de obtuzi și să-i aducem în discuție sub un astfel de text.
Apoi, tot sincer, dă-mi voie să nu fiu năucit de acest text. Poate nu rezonez eu cu el, ce ai cu mine? Cândva, o să încerc să intru și eu în starea de năuceală, dar la mine în zonă, din nefericire, încă nu s-a așezat vinul.
Despre Nichita, Sorescu ș.c.l., eu zic să nu fim atât de obtuzi și să-i aducem în discuție sub un astfel de text.
Apoi, tot sincer, dă-mi voie să nu fiu năucit de acest text. Poate nu rezonez eu cu el, ce ai cu mine? Cândva, o să încerc să intru și eu în starea de năuceală, dar la mine în zonă, din nefericire, încă nu s-a așezat vinul.
Pe textul:
„Parcă se aude un înger tușind" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextO mărturie că liricul se găsește, de cele mai multe ori, în termeni convenționali, însă importantă e îmbinarea lor, oarecum armonioasă, în acest caz.
Pe textul:
„Trembling beauty" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextÎncă nu reușesc să înțeleg cum poți scrie, câteodată, atât de bine și, de foarte multe ori, mai ales în proză, atât de dezarticulat.
Desigur, în cazul acestui poem, prima strofă e una reușită, cu condiția să elimini disonanța "crească câte". E o idee generoasă aceasta cu a crește, câte puțin, în ochii păpușilor. E o idee generoasă, gravă, are un anumit dramatism. Și este continuată în aceeași manieră:
te întrebi în șoaptă unde s-au dus toate florile toate mormintele
și toate poveștile care îți semănau atât de bine
Din păcate, e numai o părere, poemul continuă total neinspirat:
ce au făcut cu toți copiii bătuți la sânge
copiii molestați de preoți tinerii abuzați de șefii lor
tinerii obligați să cerșească sau să se prostitueze
bătrânii rămași fără casă
muribunzii care plâng ca pruncii de lapte
cu unghiile netăiate în propria scârnă
Poate-l retușezi...
Desigur, în cazul acestui poem, prima strofă e una reușită, cu condiția să elimini disonanța "crească câte". E o idee generoasă aceasta cu a crește, câte puțin, în ochii păpușilor. E o idee generoasă, gravă, are un anumit dramatism. Și este continuată în aceeași manieră:
te întrebi în șoaptă unde s-au dus toate florile toate mormintele
și toate poveștile care îți semănau atât de bine
Din păcate, e numai o părere, poemul continuă total neinspirat:
ce au făcut cu toți copiii bătuți la sânge
copiii molestați de preoți tinerii abuzați de șefii lor
tinerii obligați să cerșească sau să se prostitueze
bătrânii rămași fără casă
muribunzii care plâng ca pruncii de lapte
cu unghiile netăiate în propria scârnă
Poate-l retușezi...
Pe textul:
„lămpaș de veghe" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextMă atrage cursivitatea poemului, e o axiomă și nimic altceva, dar construită perfect, demonstrată.
Iar "admirabilii", e-hei, aș putea spune și eu ce tineri eram, Doamne, și cât de îndrăgostiți!
Sau, mă rog, cum zice autorul, atât de flămânzi...
Un poem care nu explică, un poem care enunță, însă totul într-o manieră lirică de necontestat.
Iar "admirabilii", e-hei, aș putea spune și eu ce tineri eram, Doamne, și cât de îndrăgostiți!
Sau, mă rog, cum zice autorul, atât de flămânzi...
Un poem care nu explică, un poem care enunță, însă totul într-o manieră lirică de necontestat.
Pe textul:
„admirabilii" de Victor Ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextE un poem greu digerabil, amestecat, parcă tragi de frază, o lungești, în ideea de a da densitate poemului, dar un cititor neatent s-ar putea rătăci cu ușurință. Cum s-ar spune, l-ai pierde pe drum.
tu stai goală la fereastră scăldată de lună timpul l-ai închis în piept
ai pus și zăbrele părul tău auriu șarpe de apă flutură în aer
colivia ta e din fier și sticlă albastră pasăre măiastră femeia spin
Ș.a.m.d.
tu stai goală la fereastră scăldată de lună timpul l-ai închis în piept
ai pus și zăbrele părul tău auriu șarpe de apă flutură în aer
colivia ta e din fier și sticlă albastră pasăre măiastră femeia spin
Ș.a.m.d.
Pe textul:
„Parcă se aude un înger tușind" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextAi 38 de cuvinte, inclusiv cele de legătură, și 3 deliruri..., o "pasăre delirând", de două ori "delirul frunzelor". Cred că ai vrut să fie un poem ludic, dar, îmi pare rău, nu l-am priceput...
Pe textul:
„Pasăre cu cearcăne" de Bot Eugen Iulian
0 suflu
Context