Jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop - 24

Numele bănățenilor e ușor de reținut. Toți se numesc chiar așa: Bănățene. V-am mai spus, dacă mergi pe uliță și te găsești cu ei, le spui simplu: Bună ziua, Bănățene! Dacă nu reușești să-i deosebești după nume, atunci iei seama la felul lor de a fi, așa că-i poți desluși după apucături. Sau după hibe. Bunăoară, bănățeanul poate avea două feluri de bomboane. Dacă îți dă o bomboană cu mâna dreaptă, aceasta va fi sărată. Dacă îți dă cu mâna stângă, atunci ea va avea gust de sânge. Dar bănățeanul cu care ne găsim acum are o mână de plastic. Eu sunt cu sora mea mai mare, de care nimeni nu știe. E surioara mea secretă. Îi spun simplu: dadă. Și mergem la Frânta, în cealaltă margine a satului. Frânta e o femeie rea, care a căzut din căruță, când era doar un copil. A căzut atât de rău că și-a rupt oasele care i-au crescut pe spate și de atunci nu se mai poate mișca. Stă toată ziua într-un pat, citește din Biblie, după care doarme, nu înainte ca sora mea să o întoarcă ba pe o parte, ba pe alta. Ca să nu mucegăiască de tot. Câteodată, Frânta se trezește din somn, speriată. Visează tot timpul cum cade dintr-o căruță și-și rupe oasele. Iar eu, care stau foarte aproape de ea, pot auzi cum trosnesc, de fiecare dată altfel. Cred că a fost un blestem la mijloc. Nu trebuia să fugă din Basarabia, atunci când au năvălit rușii. Frânta are o soră mai mare. Nu știe să vorbească, doar mormăie, gââh, gââh, mmm, mm, apoi țiuie: iee, oo, iiee. Și-ți arată, în tot acest timp, ce trebuie să faci tu câtă vreme ea nu poate sau nu are chef. De regulă, mie îmi spune, pe limba ei, să iau furcoiul și să mă duc în spate, unde sunt grajdurile. Și trebuie să iau paie dintr-o căpiță și să le pun într-o iesle. Mai târziu, vor fi mâncate de tăuraș. Ea, însă, se uită cum este mulsă vaca. Înainte de asta, sora mea vine cu un lighean cu apă călduță și cu săpun de casă. E același lighean cu ajutorul căruia o spală pe Frânta. Dă cuverturile jos de pe ea, apoi îi ridică poalele. Iar pe mine mă trimite-ntr-un colț al camerei și-mi spune să stau cu fața la perete. Închide ochii, Suli! Să nu-i deschizi, da? Altfel ajungi în Iad! Așa-mi spune dada, iar eu sunt extrem de ascultător. Mie îmi e frică de Iad. Acolo e cel al cărui nume începe cu "D", care are coarne și bot ca de țap. Și te fierbe în niște cazane pline cu smoală. Iar tu nu mori niciodată, ci doar țipi cât se poate de tare din cauza usturimii. Te ustură atât de tare că nici nu te mai gândești să te rogi la tata Dumnezeu cât să te ierte că ai întors capul și te-ai holbat la Frânta, în vreme ce este spălată de dada. O spală la cur, adică pe-acolo pe unde se primenește trupul. Iar Frânta e tare murdară. În față, nu are puță, așa cum avem noi, băieții, ci foarte mult păr. E creț și negru. Din cauza lui, nu pot vedea nimic altceva. Mai târziu, o s-o întreb pe dada de ce Frânta nu este și ea un om ca toți băieții. Adică de ce are păr și nu are puță?! În grajd, dada clăbucește bine de tot ugerul vacii. Apoi îl șterge cu o cârpă curată. Vaca nu zice nimic, în tot acest timp. Stă și înfulecă dintr-un braț de coceni. Sunt buni cocenii. Cei mai buni. Aceștia cresc toamna, pe câmp, după ce este cules porumbul din care se face mămăliga. Mămăliga asta e un fel de pâine, dar care nu e tot la fel de dulce și de bună. Dacă mănânci numai mămăligă, îți cresc bube pe piele și poți vedea cum Soarele se scurge din cer direct pe acoperișuri, până în gârlă. Cum ar veni, poți lua foc. Și poți, în același timp, să auzi cum toate lucrurile de pe pământ încep să vorbească. Gââh, gââh, mmm, mm, iee, oo, iiee, așa vorbesc lucrurile. Iar dada știe de ce vorbesc astfel: din cauza oligofreniei, care e un fel de boală pe care o faci atunci când fugi din Basarabia, de frica rușilor. Sora Frântei se uită la sora mea secretă, cât timp mulge văcuța. Laptele țâșnește, hâșș, hâșș, se aude acesta cum lovește fundul căldării. Eu am terminat de pus paie în iesle. Acum trebuie să adun murdăria din casa văcuței, căci și ea își curăță, când și când, sufletul. Dar nu cu furcoiul adun murdăria, ci cu o lopată care nu are coadă. Țâșnește laptele și face spumă. Eu târșâi lopata pe piatra din grajd. Într-un final, dada termină cu mulsul și pleacă, iar sora Frântei se-așează deasupra căldării și-și desface picioarele. Se aude cum țâșnește și laptele din ea. Din acesta, Frânta ne va da și nouă o sticlă. E laptele pe care, dacă-l bei, te va ajuta să nu-ți mai fie foame cel puțin două zile și două nopți, adică o săptămână. Dar cu bănățeanul care are o mână de plastic nu trebuie să stai de vorbă. Se uită mieros, după care scoate, cu cealaltă mână, două bomboane. Ni le dă cu mâna stângă, cea care e din carne. Deci vor avea gust de sânge. Cu cealaltă mână, o mângăie pe dada. Ce mare te-ai făcut, fată! Și are dreptate, dada are 10 ani, deci e foarte mare. Mâna de plastic a bănățeanului se plimbă pe pieptul dadei. E mâna cu care acesta simte. De cealaltă doar se folosește să se deschidă la pantaloni. Bănățene, bănățene, o s-ajungi în foc de gheene! Dada se uită la mine de parcă îi este și ei frică de ruși. Și nu mai știe să vorbească decât în limba pe care o zici atunci când mănânci numai mămăligă, mult, mult timp: gââh, gââh, mmm, mm, iee, oo, iiee.