Jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop - 4

Tata lucrează la oraș, adică tare departe. Iar orașul ăsta e tot un fel de sat, dar mai mare, iar acolo casele sunt puse unele pe umerii celorlalte. Cum ar veni, în loc să aibă acoperiș, au alte case puse deasupra. Și abia, hăt, aproape de cer, vine și acoperișul, tocmai pe casa cea mai de sus. Dacă nu ar avea acoperiș, v-am spus, asta înseamnă că pot veni păsările și-ți pot lua sufletul. Adică ar însemna să mori. Iar la oraș asta spune tata că e, numai morți. Așa le spune: Să-i fut pe morții de la oraș! Și acolo sunt mulți-mulți, cam câți oameni încap în o mie de trenuri. La oraș, tata exact asta face: construiește case puse în cârca altor case. Pleacă lunea, cu noaptea-n cap, când încă noi dormim, și vine sâmbăta, dar după ce se întunecă bine, când noi ne pregătim de culcare. Ar trebui să vină la amiază, dar mai stă cu unchiul, la mat. Și stă mult acolo. Stă până se cherchelește, că nu se mai satură. Așa spune mama: Nu-l mai satură Dumnezeu cu băutura asta a lui! După care vine acasă, dar nu intră la noi în odaie, ci se duce în cealaltă, care e mai bună. Acolo, tata are șifonier, un fel de dulap mare, în care-și ține cele două cămăși colorate, pantofii de duminică, dar și pantalonii cei buni. E și o vitrină acolo, e făcută din geam și, în ea, e un ceas care, dacă știi să-l potrivești, sună și te trezește exact când e somnul mai dulce, adică în același timp cu cocoșii. E și un pat acolo, moale, catifelat și are și saltea bună, nu ca a noastră, care e făcută din saci de cânepă umpluți cu paie. Asta o știe și mătușa și o ceartă pe mama. Așa-i zice: Golanul ăla doarme în puf, iar copiii își rup oasele pe baloții ăștia! Ce-i aici, cotineață de porci?! Și noi râdem. Guiț, guiț, suntem doi purceluși, unul mare și-altul mic. Iar mătușa știe cel mai bine de ce suntem noi purceluși. Unde e noroiul mai mare, acolo tăbărâm la joacă. Și, în plus, mâncăm la fel ca porcii, am mânca tot timpul, parcă nimic nu ne satură. Numai că nu se lipește mâncarea de noi, altfel ar trebui să fim grași-grași și să ne pună sârmă-n nas. Că așa pățesc porcii, li se pune sârmă-n nas, ca să nu scurme prin arie și sa dea toată grădina cu curu-n sus. După ce vine tata, sâmbăta, pe noi trebuie să ne găsească sătui, spălați și adormiți. Altfel e vai și-amar! Se strâmbă, pufnește și încearcă să ne bage-n turbincă, exact ca Ivan, ăla care a reușit să-l păcălească pe Dracul. Dar noi nu avem voie să spunem cuvântul ăsta care începe cu "d", mama se oțărăște la noi că-l chemăm pe cel al cărui nume nu trebuie spus. Și nu e deloc bine că-l chemăm pe cel al cărui nume începe cu "d". Căci ăsta e un înger rău, pe care l-a alungat Tata Dumnezeu din Rai, pentru că nu a fost cuminte. Cred eu c-a vrut să răpească vreo fată de împărat. Acum, "D" nu mai are aripi, el mai mult se târăște, ca șerpii, iar casa lui e sub pământ. Acolo, are cazane mari cu smoală, iar în ele sunt băgați păcătoșii. Sub cazane, pune o mână de ciocălăi, iar ăia care l-au chemat pe el, chiar și în gând, fierb la nesfârșit și țipă de durere. Tata își ia de băut și acasă. Întâi mănâncă, dar nu ciorbă de ștevie, cum facem noi toată săptămâna. Își ia, de la oraș, salam, șuncă și muștar. Iar muștarull ăsta e un clei galben și iute. Dacă-l mănânci, îți ia gura foc. În el întinde tata feliile de salam sau bucățile cu șuncă. După care mestecă repede-repede și înghite dumicații unul după altul. Eu am mai mâncat șuncă, atunci când mătușa a tăiat porcul. Căci șunca se face din porc. Salamul, însă, nu știu din ce se face. Dar cred că din carne, altfel tata nu l-ar mai mânca. Dacă s-ar face din agude, tata ni l-ar da nouă. Așa, însă, mănâncă numai el, iar noi ne facem că dormim. În camera cea bună putem, însă, privi printr-un gemuleț. Prin el poți vedea dintr-o cameră-n alta, dar numai dacă te sui pe pat. Acolo ne cocoțăm noi și-l privim pe tata cum mănâncă salam, șuncă, cum se spală și apoi cum începe s-o bată pe mama. Se suie pe ea, dar după ce se dezbracă în peiele goală, o apucă de umeri și o zgâlțână. Și face așa mult timp. După care, de durere, mama începe să țipe. Atunci nouă ni se face frică și ne punem păturile în cap, de teamă ca tata să nu vină și la noi, să ne zgâlțâne și să ne facă să urlăm de durere.